Mai putin inseamna mai mult

Perceptia comuna in domeniul dezvoltarii personale si nu numai este aceea ca daca se face mai mult (analiza, terapie, training) este cu atat mai bine. Paradoxal insa, in dezvoltarea personala a parintilor este esential ca ei sa pastreze o balanta echilibrata intre prea putin si prea mult, uneori calea cea optima fiind “putin” bine facut.

“Sa nu faci in locul copilului lucruri pe care e in stare sa le faca singur!” - este una din cele 10 recomandari OMS afisate in maternitatile din Romania, probabil in speranta ca parintii le vor “lua acasa” impreuna cu copilul nou-nascut.

Se pare ca in ultimul timp tendinta naturala a parintilor de a-si ajuta copiii s-a transformat intr-un comportament manifestat mult prea frecvent si cu urmari nefaste asupra dezvoltarii lor ulterioare, astfel incat e nevoie chiar la nivel mondial de recomandari speciale in acest sens.

Intr-adevar, cei mai multi parinti incearca din greu sa fie “parinti buni” facand multe lucruri in locul copiilor lor. Au fireste intentii pozitive, insa combinate cu credinte de genul:

• “E mic si nu stie.”
• “Nu se descurca singur.”
• “Eu fac mai repede / corect / frumos si asta conteaza cel mai mult.”
• “O sa faca greseli sau o sa strice ceva.”
• “Lasa ca oricum o sa faca ce trebuie mai tarziu, cand va fi mare, sa nu oboseasca acum.”
• “Copilul trebuie doar sa se joace cu jucarii.”
sau pur si simplu cred ca acest lucru face parte din datoria lor de parinti.

Bineinteles, parintii incep sa isi ajute copiii cand sunt la varste mici si au nevoie pe buna dreptate de ajutor. La doi ani un copil e spalat pe dinti sau e ajutat sa o faca singur, e ajutat sa se imbrace, sa manance singur, sa coboare scarile, sa urce in masina, etc.

Problema apare atunci cand ei persista in acest comportament si atunci cand nevoile de dezvoltare ale copilului se schimba. Parintii isi vor motiva comportamentul spunand ca intr-adevar copilul nu e in stare, si e posibil sa aiba dreptate, dar acest lucru e doar o consecinta a faptului ca niciodata nu i s-a dat ocazia sa invete. Iar cand copilul creste, aceiasi parinti se plang de copilul lor care nu face nimic singur (nu isi face patul, nu isi pune singur de mancare), nu face lucrurile solicitate (sa se duca sa cumpere paine), ca nu isi da silinta, ca asteapta totul de-a gata si se intreaba de ce?

Alti parinti insa isi dau seama ca acest lucru nu e optim pentru dezvoltarea copiilor lor. Dar atunci cand incearca sa isi incurajeze copilul sa faca ceva nu obtin intotdeauna efectul dorit. Desi folosesc expresii incurajatoare precum:

• “Hai, stiu ca poti!”
• “Incearca singur!”,
• “O sa reusesti!”
• “Nu e greu.”
• “Descurca-te singur!”

Copilul poate sa se simta dezorientat, descurajat, nu va sti ce sa faca sau cu ce sa inceapa, neavand deloc initiativa. Si atunci ce pot face parintii astfel incat copiii lor sa se descurce singuri, sa nu depinda de ceilalti in mod exagerat, sa aiba curaj si initiativa si sa ia cele mai bune decizii in orice situatie?

Isi pot asista copilul punandu-i intrebari pentru a descoperi singur ceea ce vrea, cum poate obtine ceea ce vrea si ce are nevoie pentru asta.

Modelul poate fi aplicat pe situatii simple, chiar si cu copii de 3 ani:

- Mami, stinge lumina!
- Vrei sa fie lumina stinsa?
- Da!
- Si cum ai putea sa o stingi tu?
- Sa ma sui pe pat, sa intind mana si sa apas pe buton.
- Sa te vad!
- Gata, am stins-o!
- Bravo, stii cum sa stingi lumina!

Sau cu copiii mai mari:

- Trebuie sa merg la ziua de nastere a lui Radu si nu stiu ce sa-i duc. Zi-mi ce sa ii cumpar?
- Cum te-ai gandit ca ai vrea sa fie cadoul tau?
- As vrea sa fie ceva deosebit care sa il bucure mult si sa-i aduca aminte de mine.
- Si ai gasit ceva care sa indeplineasca toate conditiile astea?
- Hi, hi, un caine.
- Sigur asta e potrivit?
- Hmm, pentru el da, dar nu si pentru parintii lui care i-au spus ca nu vor caine in apartament.
- Atunci? Mai exista si altceva?
- Pai, el mai viseaza o minge de fotbal semnata de fotbalisti.
- Aha, si cum poti avea tu asa o minge?
- Nu stiu daca e posibil.
- Daca ar fi posibil, ce ar trebui sa faci?
- Sa cumpar o minge si sa o duc fotbalistilor sa o semneze.
- Mai exact?
- M-as duce la magazin, as cumpara o minge si un marker, apoi as merge la clubul lor cand au antrenament si i-as ruga sa imi semneze mingea.
- Si ce ai nevoie ca sa faci in realitate ceea ce spui ?
- N-am fost niciodata la clubul lor, dar stiu unde e … ar trebui sa aflu cand anume au antrenamente.
- Eu pot sa te ajut cu ceva?
- Poti sa ma duci cu masina la club si sa ne interesam impreuna?
- Sigur ca da. Poti sa te bazezi pe ajutorul meu ca sa obtii mingea.
- Multumesc. Daca reusesc, o sa fie cea mai frumoasa surpriza pentru Radu si nu m-ar uita niciodata.

Pentru a sprijini cu succes dezvoltarea optima a potentialului copiilor e necesar ca asemenea interventii sa fie o obisnuinta in interactiunea cu copiii. In timp, ei isi vor interioriza acest proces transformandu-l intr-o strategie proprie la care vor apela singuri ori de cate ori vor vrea sa se descurce eficient intr-o situatie.

Altfel, timpul oricum va trece, si copiii vor deveni adulti ce vor trebui sa munceasca.
Unii, ca angajati – subordonati vor asteapta sa li se spuna mereu ce au de facut, nu isi vor asuma responsabilitati, nu vor lua initiativa, vor pasa sarcinile de la unul la altul, nu vor veni niciodata cu idei noi – pur si simplu fiindca nu cunosc alt mod de a se comporta mai eficient.

Altii ajung manageri si, la fel, vor avea tendinta sa reproduca la nivel organizational modelul familiei de origine. Unii vor face ei totul in locul angajatilor fiindca doar ei stiu cum e mai bine sau vor vrea sa tina totul sub control, vor verifica mereu inca o data ceea ce au facut ceilalti, vor vana greselile asigurandu-se ca toate criteriile dorite au fost respectate, etc. Sau vor da ordine si chiar vor incuraja, asteaptand ca ceilalti sa stie ce au de facut si sa faca bine, crezand ca nu e nevoie ca ei sa se implice sau sa ii ghideze in vre-un fel.

Oare cum ar fi insa viata lor daca atat in familie, cat si in organizatii, atat parintii, cat si managerii ar sti si ar face … coaching?

Nici un comentariu

Lasa un comentariu


Ultimele comentarii

Sondaje de opinie

  • Cum apreciezi noul diperia.ro?

    View Results

    Loading ... Loading ...