Sterilitatea
Din vechime se spune, si viata a confirmat acest lucru, ca existenta noastra nu are niciun sens daca nu este imbogatita de prezenta copiilor, capitalul cel mai sigur si cel mai eficient al viitorului, caratele de aur ale oricarei familii. Dar ce se intampla cu acele cupluri care sunt sterile? Putem considera un cuplu steril daca nu a survenit o sarcina dupa un an de viata sexuala regulata fara precautii contraceptive. Sterilitatea induce suferinte si prejudicii morale cuplului interesat.
Cuplurile pot fi infertile fie prin incapacitatea de fecundatie, adica sterilitatea propriu-zisa, fie printr-o incapacitate de a mentine oul fecundat. In tarile anglo-saxone se accepta, in general, termenul de infertilitate conjugala pentru a desemna ambele situatii (sterilitate si infertilitate), termen motivat de ratiuni psihologice.
Se apreciaza ca aproximativ 10-15% dintre cuplurile maritale sunt sterile. Sterilitatea este un simptom ce poate fi cauzat de numerosi factori etiologici, uneori asociindu-se doi sau mai multi factori. Cuplul reprezinta o unitate biologica, iar contributia celor doi parteneri in producerea unei eventuale sterilitati conjugale este aproximativ egala.
Fertilitatea unui cuplu este suma fertilitatii celor doi parteneri, subfertilitatea unuia poate fi compensata de hiperfertilitatea celuilalt. Cand ambii parteneri sunt subfertili, sansele obtinerii unei sarcini sunt reduse. Fertilitatea este maxima intre 15 si 25 de ani, scade la jumatate la 30 de ani si la 1/3 sau chiar 1/6 la varsta de 35 ani. Din date statistice se noteaza ca prima sarcina dupa casatorie apare la 15% din cupluri in primul an, la 50% in al doilea an, la 12% in al treilea an, ulterior sansele de a avea o sarcina in mod spontan scazand la 6%.
Astazi se estimeaza ca cca 30-45% dintre sterilitati sunt de cauza masculina, 40-50% de cauza feminina, iar restul cu contributie din partea ambilor parteneri subfertili. Sterilitatea feminina poate fi fiziologica, voluntara si patologica.
Investigarea unui cuplu steril trebuie sa fie sistematica, dupa un plan bine intocmit. Este bine ca explorarile sa fie facute separat pentru fiecare din cei doi parteneri. La terminarea acestora concluziile vor fi discutate cu ambii soti si se va propune un plan de tratament.
De asemenea, este util sa se precizeze de la inceput ca explorarea unui cuplu steril constituie o actiune deosebit de complexa care cere din partea medicului (sau echipei de medici) multa fermitate si rigurozitate, iar din partea pacientului rabdare si sinceritate.
Numai credinta intr-o reusita posibila poate face ca actiunea inceputa sa fie dusa la bun sfarsit si bucuria unei sarcini, a maternitatii si paternitatii vor fi rasplata eforturilor si increderii.


























