Frica asa-zisa sursa a nemultumirilor
iar nemultumirile “cronice”… duc la boala.
Acesta este un subiect care ma procupa de foarte multa vreme. Sursa imbolnavirilor. Daca ar fi sa credem ca de aici incep toate… am avea un start pentu a studia: cum apare frica/teama, ce este si ce nu este ea, cum recunosc frica/teama, cum pot combate frica/teama.
Este bine sau este… rau sa-ti fie teama/frica? Cine poate spune ce este binele sau ce este raul? Propun sa ne punem intrebarea astfel: Este necesar sau nu… sa ne fie teama?
Ce inseamna bine pentru cineva nu este la fel, pentru altcineva… si deci sigur vom decide functie de contextul (momentul) in care ne aflam daca frica este ceva necesar… sau nu.
Cum apare frica?
Exista un factor extern, o informatie sau ceva ce se intampla in afara noastra care ne impacteaza/impresioneaza si ne face sa ne simtim descoperiti/vulnerabili. Suntem din capul locului constienti de starea de teama, in cazul in care viata ne este pusa in pericol sau daca noi interpretam ca viata sau integritatea corporala este in pericol.
La fel este posibil sa nu fim constienti de loc ca ne temem, in cazul in care este nevoie sa luam o decizie sau sa facem o actiune, o declaratie, ale caror rezultate nu ni le putem inchipui, sau despre care nu avem idee ce final vor avea. Simtim doar ca ceva nu este in regula si nu putem exprima ce anume. Simptomele sunt asemanatoare si acesta este un ghid ca sa spunem asa dupa care putem sa diagnosticam starea de teama.
Ce este frica si ce nu este ea?
Vi s-ar parea ciudat sa stiti ca… frica de fapt… nu exista? Ca nu este ceva… prezent… palpabil si ca este mereu in viitor? Este o stare… o senzatie… pe care o produce mintea noastra din nevoia de protectie… de aparare? nevoie la drept vorbind… absolut legitima… normala… sanatoasa as spune. In special in situatia cand viata sau integritatea corporala ne este in pericol. Starea… senzatia este diferita de la individ la individ.
Da… este “masurabila” ca sa zic asa, ca intensitate… dupa nivelul de excitabilitate al sistemului nervos… care la randul lui a fost stimulat de hormoni… Mintea a solicitat/influentat functia glandelor endocrine prin sistemul neurovegetativ… si pe care un “gand” ceva ce am judecat… am produs… noi, l-a…”afectat”. Rezultatul hormonilor in exces odata varsati in sange, incepe sa ne afecteze fizic prin reactii ca: transpiratii abundente, palpitatii, lipsa concentrare, dificultati in procesul respirator etc.
Prietenul meu Dr. M. Badila mi-a scris de curand ca “reactiile de aparare, de frica de stres sunt reactii fiziologice normale, pregatesc organismul pentru un soc, pentru hemoragie… mobilizeaza rezervele de energie etc. De aceea te simti atat de epuizat dupa un examen.”
Eu la un examen mi-am blocat reactia de stres cu pastile si era cat pe ce sa pierd examenul pentru ca organismul si memoria nu au mai lucrat la turatie maxima ci doar la relanti.
Problema este persistenta stresului (fricii) care duce la epuizarea rezervelor si la boli la fel ca un motor pe care il tii tot timpul la turatie maxima. De aici apar bolile civilizatiei traim tot timpul in stres, frica si evident avem tulburari psihice, cardiace, sexuale etc.
Prin urmare cat timp mentin un comportament de teama sau stres sau cat de dese sunt momentele prin care organismul este supus stresului depind totusi de mine. Nu vom intra in amanunte despre cum se manifesta frica ci vom continua cu definirea fricii.
Deci ce este frica: este o “proiectie in viitor” a propriilor ganduri… si se afla permanent in viitor. O proiectie a felului cum vor decurge nefericit, intotdeauna nefericit evenimentele. Frica nu este niciodata in prezent. Chiar daca viitor ar insemna peste cateva momente. Tot viitor se cheama.
Daca tot am inceput sa recunoastem cum apare frica sa mergem cu judecata dreapta acolo unde este ceea ce a cauzat-o: intre momentul petrecut in afara noastra si ceea ce incepem sa judecam sa gandim. Pentru ca imediat ce am aflat ceva sau s-a intamplat ceva care ne-a surprins, am gandit, ne-am spus noua ceva in minte, o convingere care a declansat starea de frica.
Sa luam un exemplu. Este nevoie de cineva care sa vorbeasca despre un subiect cunoscut legat de sanatate intr-o emisiune in direct. Circumstantele arata ca eu sunt singura persoana care este disponibila acum sa faca acest lucru. Faptul ca fac o evaluare rapida a situatiei si constat ca nu am mai facut asta (deci imi este total necunoscut comportamentul) si ca nu am pregatit ce voi vorbi ma duce la gandul / judecata ca “ma tem sa nu ma fac de rusine pentru ca nu voi face fata”.
Observati ca “nu voi face” este in viitor. Presiunea exercitata asupra mea din afara caci este vorba de lipsa de timp si credinta mea despre ce se intampla creaza in mine un lant de judecati/ganduri: eu imi spun ceva care ma pune intr-o stare de teama. Semnificatia pe care o dau la ceea ce se intampla in prezent este cheia.
Gandind acum functie de ceea ce am spus mai inainte, inseamna ca am de ales. Este clar si evident ca pot sa aleg sa am putere cu circumstantele funtie de semnificatia pe care o dau eu referitor la ceea ce se intampla sau sa ma tem si deci eu singura voi fi cea care isi provoaca o stare de bine sau una mai putin buna sau chiar rea.
Pot deci sa aleg sa ma focusez in momentul cand este emisiunea, pe ceea ce am de spus si doar sa spun ce stiu mai bine, lasand lucrurile sa se intample si acceptandu-le.
Pentru asta am nevoie ca inainte de emisiune sa ma pun intr-o stare de bine ce-mi va folosi drept resursa de fapt. Cum am sa fac asta? Exact cum am facut si invers: spunandu-mi in minte:
“eu pot sa fac asta” sau
“voi comunica ce am nevoie acum ca sa fac asta si voi lua orice informatie care ma ajuta de la persoane competente” sau
“ma voi folosi de toate resursele mele pentru asta” sau
“am mai trecut prin situatii limita si am facut fata” sau
“sunt o persoana care are succes deci pot si acum sa am succes” sau
“stiu sa transform o situatie intr-un avantaj” etc.
Orice imi spun este pozitiv si imi da o stare de bine despre mine si ceea ce se intampla. Si nu conteaza continutul a ce imi spun cat voi obtine rezultatul starii de bine de care am atata nevoie.
Faptul ca nu am experienta sa fac acest tip de alegere si ca doar am descoperit ca este posibil, nu ma va impiedica sa judec ca este totusi posibil doar ca eu nu am experienta sa o fac aceea alegere. Mai usor/familiar imi este sa ma tem si deci voi face ce stiu deja. De data asta insa sunt constienta ca am facut aceasta alegere si ce am nevoie este sa invat cum sa fac diferit de ceea ce stiu si care nu ma mai ajuta.
Daca am crede asta ar insemna ca… frica NU exista in prezent!!!
Va dau un alt exemplu. De cate ori nu s-au intamplat evenimente neasteptate? Si de cate ori le-am facut fata cu brio? Sau ne-am descurcat excelent, din “instinct”. Am gasit strategiile de comportament cele mai bune? De cate ori dupa eveniment ne-am dat seama ca in mod “normal” constient nu am fi reactionat asa? De cate ori nu am gandit “daca ne-ar fi spus cineva… nu ne-am fi bagat in situatia respectiva” crezand ca nu am face fata?
Un prieten mi-a spus ca in timp ce se indrepta spre aeroport si alerga cu masina lui sport, pe o autstrada din Italia cu peste 120 Km la ora, gandindu-se ca are teama despre cum o sa sara cu parasuta (caci asta urma sa faca)… a intrat brusc pe contra sens ca sa evite un carambolaj ce se ivise inedit in fata lui.
Bineinteles ca veneau masini din sens invers si chiar cu mare viteza. Intrat imediat in criza a facut tot ce i-a stat in putere si a evitat la “mustata” grave accidente de circulatie. Dupa ce s-a oprit masina pe marginea autostrazii a ramas gandindu-se la tot ce s-a intamplat in mai putin de un minut… si si-a dat seama ca tocmai a trecut ceva mai periculos decat urma sa faca sarind cu parsuta. Cu parasuta mai sarise si chiar avea peste 200 de ore de antrenament. Era totul previzibil si era in siguranta… pe cand aici se intamplase cu totul altceva. Si-a dat seama atunci ca nici nu a avut timp sa-i fie frica si ca tocmai a invatat ceva despre asta.
Este suficient sa te focusezi bine pe ceea ce ai de facut si mintea ta este ocupata cu altceva decat cu… viitorul despre scene posibile… etc… Intelegem in concluzie ca: daca suntem in situatia “problema” acum am avea mintea ocupata ca sa zic asa cu ce de fapt se intampla decat cu frica in sine si de fapt la ce am da atentie… ar fi evenimentele… cu conditia sa dam atentie la ce se intampla acum ci nu la ce s-ar putea intampla… ca sa generam acel eveniment.
Prietenul meu Andy Szekely spune ca spre ce iti indrepti atentia/concentrarea are tendinta sa se extinda. Daca tin cont de ce imi spune el pot sa-mi canalizez atentia spre ce am de facut decat pe ce nu am sau imi lipseste alegand sa cresc in “dimensiune” ceea ce am nevoie.
Ce nu este Frica… Frica nu este reala!
6 comentarii
Lasa un comentariu
-
Noutati & anunturi
Descarca gratuit un document util cu sfaturi pentru
prevenirea transmiterii
GRIPEI AH1N1
ESTECK - una dintre cele mai rapide si complexe metode de testare a starii de sanatate ce exploreaza in sistem 3D, non-invaziv 96 de zone ale organismului.
Masoara sistemeul hormonal si neurovegetativ, verifica sistemul imunitar, determina echilibrul acido-bazic din organism si cu NOUL soft se poate masoara rata variabilitatii pulsului si oxigenarea periferica in acelas timp cu electrosomatograma.
-
Abonare la blog
Revista online
Avocatii sanatatii
Toate articolele din...
Lista afectiuni/boli
-
Parteneri
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Loading ...
Sunt mai multe pareri despre cauza fricilor si modalitatile de indepartare a lor. Personal, sunt adeptul ideii ca “radacina fricilor” este frica de moarte, iar prin indepartarea acestei frici, omul poate scapa de toate celelalte frici.
Interesant comentariul tau Rast si cu radacina profunda …
Frica este neutralizata de blandete. (Au spus-o cu mii de ani in urma cei mai instruiti/diferiti decat multi dintre noi)
Frica nu este compatibila cu iubirea .
Interesant….!As avea nevoie de mai multe sfaturi pe acest segment.E ciudat cum e sa ai o frica persistenta…!
buna ziua,cu ceva timp in urmav-am adresat o intrebare in legatura cu copila mea de 16 ani care are o boala rara de piele,siringom,d-nul dr. ne-a spus ca este o boala genetice,ceea ce eu nu prea cred,in istoricul familiei mele si a sotului nu a existat asa ceva.ma interesa unde anume as putea face niste analize mai specifice,poate nu-i boala genetica,bubitele s-au intins deja si pe fata,nu doar pe maini.ce altceva legat de analize as mai putea face?nu am primit nici un raspuns,macar ca nu ma puteti sfatui,ori ca va depaseste…ori ca nu ati mai intalnit asa ceva,nu stiu…cu toata increderea am apelat la sfatul dvs,stiu ca sunteti seriosi si de incredere.nu stiu unde si cui sa ma mai adresez,credeti-ma.