Arhive pe blog
Bine ai venit acasa!
S-a intamplat acum cateva zile. M-am nimerit intr-o dupa masa stand pe o banca cu Robert in carucior langa o gradinita pe la ora 16. Pe langa mine a trecut o fetita vorbind cu mamica ei. Nimic neobisnuit, asa am realizat si eu cat de aproape e gradinita si ca e ora 16. Apoi a mai trecut un tatic cu baietelul lui… la un metru in spate. Si inca o mamica citind o hartie scrisa la calculator alaturi de fetita ei. Mai apare o mamica cu baietelul ei mergand in fata ei… tot cu un metru.
Ceva era ciudat… nimeni nu vorbea. Si nici nu se atingeau. La un moment dat aud si un copil vorbind si ma intorc bucuroasa spre el, o fetita vorbea cu mama ei, care vorbea si ea, insa… la telefon. Apare si o bunica. Diferenta ca isi tinea nepotul de mana, dar intre ei era tot… liniste. Ma mir. Poate stiu ei vreo regula de politete pe care eu n-o cunosc. Ca atunci cand eram mica si mi se spunea ca “nu-i frumos sa mananci pe strada”. Poate acum nu e frumos sa vorbesti pe strada. Sau poate si-au spus tot ce aveau de spus la iesirea din gradinita.
Asa ca ma ridic si ma plimb si eu cu caruciorul prin curtea gradinitei. Sper sa nu ma intrebe portarul ce caut? Caut… un raspuns mai fericit. Pe care tot nu-l gasesc: copiii se saluta intre ei, mamicile se saluta intre ele, cand ies din curte copiii fac cu mana… portarului. Si totusi chiar nimeni nu vorbeste? Ba da, o fetita i-a spus mamei ei “Da-mi mana!”, dar mama ei i-a raspuns ca nu poate fiindca… n-am mai auzit de ce, doar ca vedeam ca mana ei era ocupata cu o punga de plastic. Mi s-a parut trist. Poate a fost asa doar intr-o singura dupa-masa la o singura gradinita din Bucuresti. Sper.
Dar asta m-a facut sa ma gandesc la ce i-as spune eu copilului meu cand il iau de la gradinita. Si mi-am adus aminte ca am hotarat demult, dinainte de a fi eu mamica, ce sa nu le spun niciodata copiilor mei, fiindca am auzit prea des aceste lucruri cand ma intalneam dupa scoala cu parintii mei:
“Cum a fost azi la scoala?”
“Ce-ai facut la lucrare?”
“Azi ce nota ai luat?”
“Ceilalti ce note au luat?”
Si chiar daca nu dadeam aproape niciodata raspunsul dorit (ci “bine”, “nimic”, “n-am luat”, “nu stiu”), ele au continuat mult timp, facandu-ma sa simt ca notele sunt mai importante decat… mine!!!
Si mi-am promis sa nu le spun copiilor mei, cel putin nu imediat de cum intra pe usa. Dar ma intreb acum pentru prima data chiar, cum as fi vrut totusi sa fiu intampinata cand ma intorceam de la scoala?
Hmmm, stiti cum? Pare ciudat, dar cea mai frumoasa primire pe care am avut-o vreodata la intoarcerea mea acasa imi era facuta de cainele meu caniche, Linda. De oriunde ar fi in casa, apare la usa (uneori ma simte de cand sunt la parter ca vin) si sare pe mine de bucurie incat orice as avea asupra mea si orice as vrea sa fac (poate sa ma descalt, sa ma dezbrac) singurul lucru pe care ma obliga sa il fac pentru 3-5 minute, e sa o iubesc pe ea, adica sa ai arat ca o iubesc mangaind-o pe burta sau luand-o in brate.
Uneori ma zgarie de bucurie. Uneori prefer sa ma descalt pe casa scarii. Alteori trebuie sa dau telefon dinainte sa spun “luati cainele de la usa ca am copilul cu mine si doarme in scaunelul de la masina”. In schimb mereu ma simt minunat cand vad ca ea se bucura atat de mult. Ce frumos e sa simti ca esti iubit neconditionat! Ce frumos ar fi daca si copiii mei ar simti acelasi lucru cand m-ar vedea!
Am experimentat deja ca daca imi iau fetita in brate de cum intra in casa, chiar fara sa mai spun nimic, dupa aceea e mult mai fericita si mai cooperanta. Si de fapt nu acelasi lucru il fac si indragostitii cand se intalnesc? Ei nu incep sa isi puna intrebari unul altuia, nu spun, “stai putin ca acum am treaba”, “scuza-ma, dar vorbesc la telefon”, ci intai se imbratiseaza, se saruta si abia apoi incep sa comunice verbal, in timp ce pastreaza totusi un contact fizic. Asa isi transmit unul altuia ca se iubesc.
De ce ar fi altfel in cazul iubirii intre parinti si copii? De ce sa nu ne imbratisam copiii de cum intra pe usa, de ce sa nu ai pupam si abia apoi sa le spunem… ceva frumos?
Am aflat in ultimul timp ca premisa oricarei educatii eficiente e acceptarea sentimentelor copiilor inaintea oricarui alt mesaj. Asa ca nu-mi ramane decat sa invat sa spun “bine-ai venit, acasa!” copilului meu chiar daca poate n-a luat o nota buna, chiar daca vine murdar din cap pana-n picioare, chiar daca eu aveam o treaba importanta de facut, chiar daca sunt nervoasa sau citeam o carte captivanta.
Sa invatam sa le uram neconditionat un “bine ai venit!” acasa, copiilor nostri, astfel incat ei sa se simta bine veniti in casa noastra, in familia noastra, in lumea noastra… si sa-si doreasca mereu sa ne gaseasca dincolo de usa.
Nu-i asa ca si tu ti-ai dori sa fii intampinata la fel?
Hernie: operatie minimal invaziva
Implantarea de plasa favorizeaza reluarea rapida a activitatii profesionale.
Majoritatea oamenilor se gandesc ca cele mai frecvente boli sunt cele de circulatie si de inima, dar in realitate herniile, cu 150.000 de operatii pe an, sunt cele mai frecvente operatii de chirurgie generala in Germania.
Barbatii sunt de noua ori mai des afectati decat femeile. Pozitiv este faptul ca operatia poate fi efectuata minimal invaziv, ceea ce ii ofera pacientului avantaje considerabile in ceea ce priveste durerile post operative si insanatosirea grabnica dupa investigatia chirurgicala, asa cum relateaza Dr. Med. Christian Huschke, medic de specialitate chirurgie generala in Clinica Euromed.
Investigatia “State-of-the-Art” inseamna pentu el: metoda lipsita de tensiune a tesutului abdominal prin implantarea de plasa, minimal invaziv, pe scurt TAPP (Trans-Abdominale Prae Peritonelem Plastik).
Ce este hernia?
Hernia este o ruptura sau o fisura a peretelui abdominal, numit orificiu herniar, in zona lipsita de muschi a abdomenului. Prin acest orificiu cade peritoneul ca un sac in afara. In acesta pot deasemenea sa fie si organe interne care din cavitatea abominala sunt impinse in afara.
Dupa ce se poate recunoaste hernia?
Pe langa umflatura vizibila a abdomenului, in regiunea herniei, care in pozitia culcat se poate impinge inapoi, apar in special la eforturi fizice dureri (de exemplu la sculare din pozitia culcat). Dar si la tuse puternica, la constipatie, la ridicat si la transportat greutati poate sa apara o hernie din cauza presiunii mari in cavitatea abdominala. In cazul in care umflatura in pozitie culcat nu dispare este alarmant deoarece organe importante, ca de exemplu intestinul, pot fi impanate (stranse) ceea ce poate duce la ocluzie intestinala cu risc de moarte.
Cine este mai des afectat? Se poate evita?
Pe langa copii, la care de multe ori este o predispozitie mostenita, poate fi afectat fiecare adult. Hernia poate aparea si la sportivii de performanta. De obicei se poate constata ca la persoane peste 40 de ani cedeaza elasticitatea in cavitatea abdominala, asa ca aici se poate produce usor hernie. Barbatii sunt de cele mai multe ori afectati, din cauza anatomiei lor. Pozitia cordonului spermatic este de la natura un loc slab (sensibil). De asemenea ei sunt mai de graba periclitati din cauza muncii fizice grele. O masura de precautie in adevaratul sens al cuvantului nu este posibila.
Ce este de facut la aparitia simptomelor de hernie?
La aparitia simptomelor persoana afectata nu trebuie sa astepte, ci trebuie cat mai repede sa fie consultata de un medic. Daca este intr-adevar hernie, atunci singurul tratament adecvat este operatia care, la alegerea metodei adecvate, duce la un rezultat foarte bun.
Care metoda de operatie este adecvata?
In baza experientei si a studiilor existente, operatia minimal invaziva dupa metoda TAPP este pentru pacient metoda cea mai favorabila si cu cele mai bune rezultate pe termen lung.
Se opereaza prin peritoneu, in cavitatea abdominala. Va fi pusa o plasa sintetica peste ruptura pentru consolidarea defectului din peretele abdomenului. Cazurile recidive s-au putut reduce, cu alte metode, de la 12-17% si, cu aceasta metoda, la 0,4%. Durerile au scazut de asemenea de la 10% la sub1%. Pozitiv este de asemenea ca muschii abdominali raman intacti. Pacientul este deja dupa trei saptamani complet reabilitat, in comparatie cu trei luni la celelalte metode fara plasa.
Cum putem sa ne imaginam operatia minimal invaziva TAPP?
Chirurgul introduce printr-o taietura de cca. 1cm in cadrul unei laparoscopii, instrumentele sale optice in cavitatea abdominala, care va fi umpluta cu CO2 pentru obtinerea unei vizibilitati bune. Dupa deschidera peritoneului operatorul depune o plasa de 10×15cm din material Polipropilen-Monocryl.
Aceasta plasa are aceeasi elasticitate ca si peretele abdominal, este deosebit de usoara si optimal in comportarea sa ofensiva impotriva posibilelor infectii. Aceasta va fi fixata cu cleme metalice. Partea de monocryl a plasei va fi absorbita de corp intr-o perioda de 90-120 de zile, restul se sudeaza cu pielea si formeaza o structura de tesuturi. Compatibilitatea materialului din plasa se poate categoriza ca foarte buna. Dupa implantarea plasei se inchide peritoneul cu cleme, iar cavitatea abominala se coase in exterior.
De ce se vorbeste despre lipsa de tensiune in cavitatea abdominala?
La operatiile facute fara implantarea plasei ruptura in peretele abdominal a fost numai cusuta, peretele abdominal fiind astfel intr-un fel strins si, stand sub tensiune, producea adeseori dureri. Aceste tensiuni nu exista la tehnica cu implantare de plasa. De asemenea cicatricea mare la metoda deschisa unde exista riscul de rupere este exclusa la metoda minimal invaziva cu implantare de plasa.
Care sunt avantajele pacientului la TAPP?
Pentru pacient exsista mai multe avantaje: in afara de reducera durerii post operative, pacientul este in trei saptamani apt de lucru. Aceasta este foarte important pentru persoanele de conducere, dar si pentru persoanele care lucreaza sezonier. Pacientul are voie, din punct de vedere chirurgical, deja in ziua operatiei, dupa cateva ore, sa manance, sa bea si sa umble. Chiar si spitalizarea de trei zile este mult mai scurta comparativ cu operatiile conservative.
La toate acestea se adauga rezultatul cosmetic pozitiv. De asemene infectiile sunt mai putine, si, in caz normal, nu se formeaza hematom. Un avantaj suplimentar este faptul ca operatorul are vizibilitate buna in cavitatea abdominala si poate sa diagnostizeze eventuale boli ale organelor interne. In cazul in care exista hernie bilaterala se pot opera minimal invaziv ambele parti intr-o sedinta.
In concluzie se poate spune ca, daca inainte metoda minimal invaziva cu plasa nu se aplica in cazul herniei bilaterale, aceasta este acum metoda numarul unu pentru toate herniile.
Exista, in cazuri exceptionale, motive sa alegi o alta metoda operativa?
Pentru persoanele sub 20 de ani nu este indicata metoda TAPP deoarece plasa nu se implementeaza in tesuturi. Pentru femeile care intentioneaza sa ramana gravide, precum si pentru pacientii cu riscuri de sanatate se recomanda operatii deschise. Dupa standardul actual de cunostinte (informatii) TAPP este metoda cea mai confortabila pentru pacienti si cea mai buna solutie medicala.
Dr. Med. Christian Huschke este seful cabinetului de chirurgie generala, specialitatea chirurgia viscerala la clinica Euromed din Furth (Germania), si activeaza si la centrul abdominal, interdisciplinar activ.
Ingrijirea pielii (II)
Apa si pielea
Apa nu este numai un lichid transportor de alte substante. Este un solvent, se infiltreaza in celule, este un ajutor in digestie, un diluant, un dilatator, un sistem complex de transport al nutrientilor la organe si de eliminare a rezidurilor catre exterior, un sistem electric de transmitere a mesajelor, conductor chimic, generator de energie, lubrifiant, lichid de racire si rezerva latenta de caldura.
Hidratarea pe timp de iarna
In sezonul rece ne este destul de dificil sa ne protejam de frig. In general se recomanda sa ne imbracam foarte gros, insa pielea fetei si a extremitatilor (maini, picioare) ramane expusa indiferent de cate haine purtam. Pentru curatarea si hidratarea pielii trebuie sa folosim apa acida si apa saracita in deuteriu (si produse cosmetice ce contin apa cu astfel de proprietati).
Apa acida
- Constituie un bun tratament pentru problemele de piele.
- Este anti-fungica.
- Vindeca ranile.
- Curata pielea.
- Actioneaza impotriva iritatiilor alergice (ex. nas).
- Curata obiectele casnice (efect puternic dezinfectant fara chimicale).
Apa saracita in deuteriu
Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai multi atomi de hidrogen din natura contine un proton (simbol chimic: 1H), insa nucleul atomului de hidrogen mai poate contine si un proton si un neutron sau un proton si doi neutroni. In primul caz, acesta se numeste deuteriu (simbol chimic: 2H sau D), iar in al doilea – tritiu (simbol chimic: 3H sau T).
Continutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastra climatica este de 150 ppm, cu o fluctuatie minima, al precipitatiilor din zona ecuatoriana – de 155 ppm, iar al apelor din partea nordica a Canadei, din interiorul continentului – de 135-140 ppm. Cantitatea de deuteriu din apa variaza in functie de latitudine, dar si de altitudine (are o valoare de 150 ppm la nivelul marii si de circa 130 ppm la o inaltime de 2.000 de metri). Cantitatea de deuteriu masurata in apa este direct proportionala cu continutul de deuteriu al organismelor care traiesc aici.
Concentratia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 12-14 mmol/l. Cu toate ca nu pare mult, daca comparam aceasta cantitate cu masa altor elemente vitale, se observa ca deuteriul este prezent in corp intr-o cantitate de sase ori mai mare decat calciul si de zece ori mai mare decat magneziul.
O serie de experimente au demonstrat ca apa saracita in deuteriu poate fi folosita cu rezultate deosebite si fara niciun efect toxic. In schimb, are efecte benefice asupra diviziunii celulare. Cu cat concentratia de deuteriu din apa este mai mica, cu atat va fi mai lent procesul de diviziune celulara, ceea ce inseamna ca “imbatranirea” organismului va fi incetinita. De asemenea, in cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc si sansele aparitiei defectelor de diviziune.
Hidratarea pielii este importanta nu doar din punct de vedere estetic. Cu totii stim ca pielea este principalul sistem de aparare al organismului. Aceasta impiedica patrunderea substantelor daunatoare din mediu si nu permite evaporarea rapida a apei din organism. Concentratia de apa din piele scade pe parcursul zilei, astfel ca unul din cei mai importanti pasi in cosmetologie este hidratarea adecvata a pielii. Iar in acest scop trebuie sa consumam suficiente lichide, sa ne curatam pielea in mod regulat si sa utilizam creme de calitate.
Efectele pozitive ale apei saracite in deuteriu pentru piele
Testele clinice demonstreza faptul ca apa saracita in deuteriu intarzie si poate preveni activitati ale organismului care pot duce la cancer – are un rol important in reducerea riscului aparitiei afectiunilor pielii:
- o structura moleculara mai buna a colagenului si elastinei;
- stres pozitiv pentru celulele sanatoase ale pielii;
- legaturi ale proteinelor mai flexibile;
- o hidratare mai rapida – efect “de osmoza”.
Ingrijirea pielii (I)
Se spune ca “Haina face pe om” si cu siguranta va vor veni in minte cele mai frumoase si “la moda” haine croite poate de cei mai faimosi designeri.
Va puteti imagina o haina perfecta si cea mai la moda haina, croita dintr-o singura bucata, care acopera corpul de la cap pana la picioare, apara de vant, rezista la apa este puternica, totusi elastica, iar pe deasupra se reinnoieste mereu? Nu? O purtati an fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce anseamna cam a douazecea parte din greutatea intregului corp.
Grosimea pielii varieaza antre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzura sau presiune, si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi.
La microscop se poate observa ca pielea este formata din doua straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20–30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele noi.
Pielea este prietena noastra, ea ne protejeaza de factorii nocivi ai mediului extern si ne avertizeaza de neregulile functionale interne. Pielea necesita o atentie deosebita pentru a-si pastra functiile la parametri maximi.
Metabolismul si functiile pielii
Materia vie se caracterizeaza printr-un proces continuu de uzura si refacere a protidelor protoplasmei. Acest proces reprezinta metabolismul cu latura lui de anabolism si catabolism (asimilare si dezasimilare).
Macromolecula protidica este formata din inlantuirea unui numar mare de aminoacizi si prin polimerizare. La materia vie, metabolismul se caracterizeaza prin doua procese fundamentale: de sinteza si de degradare. Orice dezechilibru care se produce antre acestea, va duce la tulburari metabolice care se vor manifesta prin diferite alterari cutanate.
Desfasurarea normala a metabolismului cutanat asigura pielii o serie de functii care sunt menite sa realizeze apararea organismului fata de noxele care, an contact cu mediul extern, pot atinge integritatea pielii.
Aceste functii, in concluzie sunt functii de aparare. Functiile pielii sunt:
1. Protectie mecanica
2. Protectie solara (subtierea stratului cornos si cresterea acumularii de melanina)
3. Protectie impotriva agentilor chimici (suprafata pielii)
4. Reglarea temperaturii
5. Functie de respiratie si absorbtie
6. Avertizor
Care sunt “dusmanii” pielii?
1. Factori nocivi din mediu (poluarea aerului, raze UV, apa poluata)
2. Nutritia inadecvata (exces de zahar si grasimi)
3. Lichidele insuficiente
4. Stresul
5. Calitatea apei
6. Bolile (ex. activitate redusa a tiroidei)
7. Anabolizantii (steroizii)
8. Alergiile
9. Fumatul
Care sunt simptomele afectiunilor pielii?
1. Piele iritata, rosie sau inflamata
2. Piele fada, uscata, cu cruste sau crapata
3. Piele ingrosata
4. Piele care se exfoliaza
5. Abraziuni sau zgarieturi adanci
Deshidratarea pielii
Stiati ca principalul motiv al formarii ridurilor si al deteriorarii tenului este deshidratarea? Ar mai neglija cineva acest aspect al ingrijirii - hidratarea pielii - daca i-ar cunoaste importanta?
Intrucat corpul nostru este compus din apa in proportie de 70%, hidratarea reprezinta alimentarea organismului cu apa. Pentru hidratarea externa se recomanda folosirea produselor hidratante pentru fata si corp, iar pentru cea interna, consumarea a doi litri de apa pe zi sau cel putin sase pahare pe timp de iarna.
De ce se deshidrateaza pielea?
Motivele pentru care se deshidrateaza pielea difera. Unele tin de mostenirea genetica si de probleme de sanatate: disfunctiile endocrinologice, tulburarile circulatorii sau consumul anumitor medicamente. Unele probleme sunt cauzate de stilul de viata: lipsa somnului, stresul, fumatul, alimentatia. De vina pentru o piele uscata este si mediul inconjurator care ne expune la radicali liberi, iar climatul nostru temperat care ne supune la temperaturi fie prea scazute, fie prea ridicate - ambele nocive pentru epiderma.
Necesitatile de ingrijire ale pielii: “Ingrijire interna si externa”, intr-un alt articol.
Creatie si fertilitate
Modelul societatii moderne este cel al omului creator, capabil sa se dezvolte si sa dea nastere la idei originale adaptate contextului si vremurilor. Se pare insa ca exista in noi ascunsa de multa vreme capacitatea de creatie.
Dintr-un anumit punct de vedere, scopul existentei este creatia, iar noi suntem impliniti atunci cand cream. Creatia porneste, in religia ortodoxa, de la Adam si Eva. Traducerea exacta a cuvantului Eva inseamna de fapt “cealalta parte”.
Acest lucru inseamna ca fiecare barbat sau femeie au o parte masculina si o parte feminina, armonia acestor doua parti dand echilibrul fizic si psihic. Barbatul este cel care emite si femeia este cea care receptioneaza, dar sufletul nostru trebuie sa dea si sa primeasca in egala masura pentru a fi echilibrat.
Filozofia chineza spune ca la inceputul creatiei au existat doua zeitati Nu-Wa si Fu-Xi. Dupa unii erau barbat si femeie, dar dupa altii erau de acelasi sex. Acest fapt are o importanta simbolica; ceea ce vroiau sa comunice vechii chinezi era faptul ca aceste zeitati simbolizau cele doua spirale ale ADN-ului, cei doi dragoni ai creatiei a caror natura este de fapt androgina.
Capacitatea de procreere a femeii este legata de mai multi factori situati unii la nivel fizic, altii la nivel energetic si altii la nivel emotional si spiritual. Inceputul creatiei este intotdeauna vezica biliara, organul responsabil de temperament si de curajul de a lua decizii. Orice creatie inseamna o stare de gratie caracterizata prin calm, iubire si relaxare.
Stresul extrem, ca si concentrarea excesiva pe un anumit punct, pot crea o stare de incordare care poate bloca mecanismele de reproducere. Asa zisa dischinezie biliara este de fapt o stare de dezacord a omului cu interiorul si de adaptare deficitara la mediu, acest lucru contribuind la scaderea fertilitatii.
Starea de fertilitate este conditionata de capacitatea energetica si de starea de functionare a rinichilor, acest rezervor de energie al organismului care regleaza nivelul de energie al corpului, echilibrul endocrin si nivelul hormonilor sexuali. Se stie ca starea de teama scade energia pe rinichi si influenteaza capacitatea de procreere.
De aceea starea de calm si relaxare creeaza o sansa mai mare de a da nastere unui copil sanatos. Este, de asemenea, necesara mentinerea unui bun nivel de functionare al rinichilor, util in acest scop fiind consumul de lichide si sucuri naturale, tehnicile energetice – masajul, acupunctura si Qi-Gongul - practicarea unor sporturi cum ar fi innotul, precum si folosirea unor plante si suplimente alimentare care pot imbunatati si mentine functionarea rinichilor.
Amintim aici plante cum ar fi branca-ursului, salvia, ganoderma si schizandra. Daca rinichii functioneaza bine nu numai ca femeia poate ramane insarcinata, dar poate duce sarcina pana la capat, o capacitate insuficienta de energie determinand un avort.
Energia pe rinichi o mostenim in momentul nasterii de la cei doi parinti si o consumam incepand din momentul nasterii. Aceasta energie este dependenta de varsta si de excesele de orice natura. Excesele consuma prematur energia pe rinichi.
De mentionat ca un rinichi sanatos ecografic poate fi deficitar din punct de vedere energetic.
Importante pentru fertilitate sunt splina si pancreasul, organe care in medicina chineza hranesc celulele organismului si echilibreaza sangele si circulatia. Starea de ingrijorare este dusmanul pancreasului, la fel ca si consumul excesiv de dulciuri.
Sangele trebuie sa hraneasca fatul, de calitatea si de cantitatea lui depinzand modul in care se va dezvolta copilul atat inainte, cat si dupa nastere. De aceea in timpul sarcinii femeia poate resimti tulburari de digestie, balonare si tulburari ale circulatiei periferice. Toate aceste fenomene sunt legate de functioarea splinei si a pancreasului si arata prin persistenta lor o oboseala a acestor organe.
Vedem asadar ca procreerea si fertilitatea sunt fenomene complexe la care participa intregul organism. Pentru o nastere normala, pe langa analizele clasice, este nevoie si de un mod de viata corect. O analiza a starii de echilibru energetic ne poate arata daca, la un nivel subtil, organismul este pregatit pentru nastere.
Obezitatea, o povara mult prea grea
Frecventa obezitatii este in crestere, prevalenta se ridica odata cu varsta fiind mai mare la sexul feminin. Prin complicatiile pe care le produce (cardiovasculare, metabolice, locomotorii si de alta natura), obezitatea scurteaza durata de viata cu circa 9-10 ani.
Dar ce reprezinta exact obezitatea? Este o afectiune nutritional metabolica din pacate tot mai des intalnita si la varste tot mai mici, caracterizata printr-un exces ponderal ce depaseste cu peste 205 greutatea ideala.
Obezitatea este produsa prin:
- aport alimentar crescut, la subiectii cu o anumita predispozitie genetica;
- reducerea consumului energetic (scaderea cheltuielilor datorate efortului fizic);
- perturbarea metabilismului adipocitar (cresterea lipogenezei, scaderea lipolizei).
Asadar, cunoscand complexitatea si gravitatea acestei afectiuni, e firesc sa ne punem intrebarea: “ce e de facut?”
Important de stiut este ca tratamentul de baza este cel dietetic si consta in negativarea bilantului energetic prin administrarea unei ratii calorice reduse dar care sa nu provoace dezechilibru nutritional.
Proteinele nu trebuie sa lipseasca din dieta celui care vrea sa slabeasca, ele ajuta la dezvoltarea musculaturii, previne rupturile musculare si fracturile. Consumul unei cantitati adecvate de proteine ajuta la controlul senzatiei de foame si determina un nivel optim de energie.
Fibrele - trebuie sa se consume cel putin 25 g fibre in fiecare zi (cereale integrale, fructe, legume). Fibrele asigura un tranzit intestinal stabil iar anumite tipuri de fibre sprijina sanatatea aparatului cardio-vascular.
Suplimentii alimentari – persoanele care tin cure de slabrie nu reusesc sa-si asigure cantitatea necesara de substante nutritive, de aceea este foarte important sa se consume suplimente de nutritie pentru a asigura cantitatea de vitamine si minerale, cantitatile zilnice recomandate sunt bazate pe un minim necesar pentru evitarea deficentelor nutritive.
Exercitiul fizic – dezvolta masa musculara si pe masura ce ai mai multa masa musculara arzi mai multe calorii chiar si cand nu faci miscare, fiecare kg de masa musculara arde 30 cal, in timp ce fiecare kg de grasime arde 4 cal. Prin exercitiu fizic se poate schimba forma corpului in modul dorit.
Apa plata – are un rol esential in a ajuta organismul sa proceseze substante nutritive, sa asigure o circulatie normala si sa ameninte echilibrul lichidelor in organism. Se recomanda 8-10 pahare cu apa plata zilnic.
Dupa cum vedem nu este greu dar nici foarte usor. Trebuie sa stim de la inceput ca lupta cu kilogramele este una pe termen lung si nu o castiga decat cei puternici.
Daca credeti ca e important sa faceti o schimbare in viata dumneavoastra, in beneficiul sanatatii, incepeti chiar de azi, nu de maine, nu de luni sau de pe 1 ale lunii.
Va doresc vointa, rabdare si consecventa!
Rolul sarii in alimentatie
Sarea este un element indispensabil vietii. Intelepciunea populara explica in limbaj accesibil miracolul sarii in bucate. Adevarul teoretic si practic al nevoii de sare este legat nemijlocit de capacitatea organica de a stimula gustul pentru consumul de alimente – sarat, dulce, acru, amar – reprezinta perceptii si senzatii pentru a incadra in grade de comparatie deliciul bunatatii poftei de mancare.
Schimbul de substante al organismului sanatos este mobilizat prin reactii fizico-chimice. Schimbul si transferul de informatie neuronala este posibil pe baza diferentei de potential electric prin intermediul ionilor de Na, K, Cl, Ca, Mg. Mediul intern al organismului reprezinta mediul lichidian in care se desfasoara procesele fizico-chimice si biologice celulare caracteristice materiei vii.
Constituentul indispensabil vietii, apa, este solventul universal al substantelor organice si anorganice, care se afla intr-o continua miscare, intre diferitele compartimente ale mediului intern. Aceasta deplasare presupune depasirea unor bariere de permeabilitate, reprezentate de membranele celulare ale diferitelor compartimente. Miscarea apei prin aceste bariere este guvernata de legile hidrodinamicii: presiune hidrostatica, osmotica si coloid-osmotica.
Sensul deplasarii apei intre compartimente este determinat de continutul acesteia in electroliti si substante macromoleculare. Valoarea presiunii osmotice este conditionata de concentratia substantelor difuzabile: Na, K, Cl, glucoza, uree.
In conditii normale, presiunea osmotica este determinata in proportie de 93% de concentratia Na-ului. Presiunea osmotica este acea forta pe unitatea de suprafata care se opune difuzarii apei dinspre compartimentul cu concentratie mica spre cel cu concentratie mai mare.
Modificarile continutului de Na in organism sunt urmate de modificari ale volumului lichidului extracelular, adica a cantitatii de apa din spatiul exterior celulei, ca urmare un continut total scazut de Na determina un volum de lichid extracelular scazut iar organismul prin receptorii de presiune localizati in atrii si venele toracice comanda conservarea Na–ului la nivel renal.
Rezultatul va fi scaderea eliminarii renale de Na cu cresterea volumului de lichid si concentarea urinii cu scaderea concomitenta a volumului acesteia.
Invers, o concentratie prea mare de Na in organism determina o crestere volemica, hiperhidratare celulara cu acumulare de apa in tesuturi (edeme - de la localizate la nivelul membrelor, fetei pana la generalizate); prin cresterea volumului sangelui creste si presiunea sangelui in artere ceea ce va determina cresteri ale valorilor tensionale iar cresterea volumului sangelui in vene poate duce la insuficienta cardiaca prin depasirea capacitatii inimii si plamanilor de a face fata situatiei.
Prin urmare vom avea edeme, hipertensiune arteriala, congestie pulmonara, risc de accident vascular prin cresterea presiunii intracraniene.
In aceasta situatie organismul prin mecanismele sale fiziologice incearca sa se descurce: el percepe hiperhidratarea prin receptorii de presiune si comanda cresterea eliminarii renale de Na (natriureza) astfel incat volumul de lichid sa revina la normal.
Continutul de Na din organism este reglat prin echilibrul alimentar si eliminarea renala controlata de creier prin axa renina-angiotensina-aldosteron. De ce aceasta discutie despre importanta Na-iului in organism? Pentru ca aportul alimentar este realizat prin consumul de sare, acest aliment banal cu actiuni fiziopatologice importante asupra organismului. Necesarul zilnic de Na variaza intre 1-3 g asigurata prin sare (clorura de sodiu).
Daca exista un aport scazut de sare, deci o concentratie scazuta de Na asociata cu pierderi anormale de Na la nivel renal (de ex. Insuficienta Suprarenala sau doze prea mari de diuretice) +/- pierderi extrarenale la nivelul pielii (transpiratii excesive prin expunerea la temperaturi crescute cum avem in zilele lui cuptor sau in starile febrile), sau pierderi la nivelul tractului gastrointestinal (varsaturi, diaree) duc la deshidratare.
Excesul de sare asociat cu suferinta renala primara sau secundara altor afectiuni organice determina cresterea riscului cardio-vascular, accidentelor vasculare, edemului pulmonar etc.
Cercetari recente au aratat ca excesul de sare favorizeaza pierderea de calciu din organism si deci creste riscul osteoporozei.
Daca de-a lungul istoriei a existat o insuficienta aprovizionare cu sare in epoca moderna situatia este total opusa; fast-foodurile, semi-preparatele, adausurile alimentare, bauturile racoritoare contin cantitati insemnate de sare si implicit de clor ceea ce poate duce la dezechilibre ionice grave in celule si tesuturi iar pe termen lung la afectarea functiei renale. Sarea naturala nu poate fi consumata, datorita compozitiei sale.
Prin rafinare sunt eliminate multe din mineralele pe care le contine si in special iodul a carui functie importanta in organism este aceea de a furniza substratul pentru sinteza hormonilor tiroidieni necesari cresterii si dezvoltarii normale. Sub forma ionica iodul se gaseste in sol si in apa de mare si este oxidat de catre razele soarelui la iod care se evapora in aer de unde o parte se reintoarce in sol prin ploi, dar cea mai mare parte se pierde in atmosfera. In concluzie scaderea in sol duce la deficit atat pentru plante cat si pentru om mai ales in zonele cu altitudine inalta sau in tarile in care sarea nu este iodata.
La o persoana sanatoasa aportul de iod este de 100-200 micrograme/zi sursa principala fiind sarea iodata. Deficitul de iod apare cand apotul de iod ionic scade sub 20 micrograme/zi. Deficitul poate fi moderat si sever; el determina disfunctii tiroidiene de la cresteri in greutate, scaderea capacitatii de concentrare, lentoare in miscari, astenie fizica pana la mixedemul endemic al adultului si cretinismul endemic al copiilor.
De aici necesitatea suplimentarii cu iod al sarii. Toxicitatea iodului se produce cand necesarul zilnic depaseste de 20 de ori valoarea normala adica 2 mg pe zi Desi aceste excese se intalnesc la japonezi si in general la populatiile care au consum crescut de fructe de mare si peste marin prin consum crescut zilnic al sarii iodate poate favoriza aparitia hipertiroidiei sau o poate agrava daca exista. In concluzie sarea este un aliment foarte necesar dar sa fim atenti la cantitatea si calitatea consumata zilnic.
Pofta de mancare
Pofta de mancare reprezinta complexul psihofiziologic de relatii de tip stimul-raspuns care conditioneaza senzatia, perceptia, nevoia si satisfacerea necesitatilor individuale de hrana.
La acest proces participa analizatorii gustativ, olfactiv si vizual – prin mecanisme reflexe determinate senzorial, cortical si exocrin. In conditii normale pofta si gustul sunt reflexe voluntare cu o puternica influenta a mecanismelor supuse invatarii. Gustul este o capacitate culturala de apreciere, de conditionare, aceeptare sau respingere. De aceea se spune ca pofta vine mancand!
Dereglarea poftei de mancare poate avea cauze nervoase, metabolice, gastro-intestinale, renale, cardio-vasculare. Dereglarea poftei de mancare poate fi consecinta afectarii centrului hipotalamic al foamei si satietatii, ceea ce determina bulimie sau anorexie, cu multiple consecinte asupra starii de sanatate.
Orice disfunctie a sistemelor implicate in controlul reflexelor de intretinere a poftei de mancare poate determina dereglari ale poftei de mancare. Putem preveni aceasta prin mentinerea unui program alimentar, o dieta echilibrata, respectarea orelor de masa, controlul aportului alimentar, evitarea exceselor, a alimentelor care stimuleaza secretiile digestive, a excitantelor nervoase.
Suplimentele nutritive influenteaza direct mecanismele de absorbtie intestinala si in functie de compozitia lor pot determina o crestere a poftei de mancare. Anticonceptionalele sunt complexe de hormoni (estrogen-progesteron), iar modificarile concentratiei acestora pot avea consecinte anabolizante, cu crestere in greutate, influentand pofta de mancare.
In conditii normale, carentele minerale pot fi exprimate prin nevoia de a consuma anumite alimente. De aici conceptia ca este bine sa consumi si sa mananci cand iti este pofta.
Necesitatile de hrana se adapteaza stadiilor de evolutie metabolica si variaza in functie de particularitatile individuale, de varsta, sex, ocupatie, regim fizic de efort, in procesele de crestere si dezvoltare, avand o influenta directa asupra poftei de mancare.
Importanta micului dejun
Cea mai importanta masa a zilei ar trebui sa fie micul dejun!
Aceasta deoarece activitatea zilei care tocmai incepe necesita efort fizic care se realizeaza prin consum energetic. Organismul uman se afla dupa un repaus alimentar de 10-12 ore, secretia gastrica fiziologica se afla la nivelul maxim intre orele 7 - 9 ale diminetii, activitatea splinei si pancreasului este maxima intre orele 9-11, activitatea cerebrala este mai intensa in prima parte a zilei.
Din cele prezentate se observa de ce renuntarea la masa de dimineata predispune la oboseala matinala (prin deficit energetic).
Asa cum o masina nu merge fara benzina si omul prezinta greutate in concentrare, ameteli, tulburari de echilibru, tulburari de vedere, variatii tensionale, spasme musculare - (hipocalcemii), senzatie de lesin si chiar lesin in situatia unui aport energetic necorespunzator.
De asemenea intelegem de ce o mare greseala o constituie “micul dejun” format dintr-o cafea si o tigara si anume: cafeaua stimuleaza productia de suc gastric care se adauga cantitatii fiziologice oricum crescute, iar tigara pe langa necazurile respiratorii determina prin cantitatea de nicotina absorbita in sange o crestere a productiei de adrenalina si noradrenalina care vor determina accelerarea pulsului, nervozitate, hipersecretie gastrica.
Secretia gastica in exces invadeaza stomacul si in absenta alimentelor agreseaza mucoasa determinand in timp gastrite si ulcere.
Neglijarea micului dejun, pe langa cele expuse, predispune la tulburari neuro-vegetative si diabet zaharat. Sa vedem cum!
Am mentionat ca activitatea pancreasului este maxima intre orele 9-11, ca urmare secretia de insulina este maxima in acest interval, ceea ce determina oscilatii ale glicemiei (concentratia de glucoza din sange) in sensul scaderii acesteia. Prima “suparare” va aparea la nivelul celulei nervoase care nu are rezerva de glucoza ca alte organe si care-si va “striga” nemultumirea prin determinarea senzatiei de foame. Scaderea concentratiei “combustibilului” reprezentat de glucoza se va manifesta printr-o capacitate de concentrare scazuta, nervozitate, iritabilitate, tremor. Rezultatul va fi “foamea” de la ora 10 sau 11 care in timp se poate complica cu tulburari ale secretiei de insulina si scaderea tolerantei la glucoza ceea ce poate duce la ingrasare si diabet.
Micul dejun trebuie sa reprezinte 20-25% din ratia alimentara zilnica.
Studiile de specialitate au aratat ca cei care iau micul dejun au rata metabolica de 3-4 ori mai mare comparativ cu cei care renunta la el (caloriile din alimentele consumate in cursul diminetii sunt arse mai usor pe parcursul zilei, deci nu ne strica silueta, dimpotriva contribuie la un control mai bun al greutatii), factorul de coagulare al sangelui este mai mic, ceea ce se traduce printr-o circulatie mai buna, nivelul colesterolului este mai mic.
Un mic dejun echilibrat trebuie sa contina:
- cereale integrale (paine integrala, biscuiti din faina integrala, fulgi de orez, ovaz, grau, porumb) care asigura necesarul de fibre, cu rol de protectie gastrica, combate senzatia de foame, asigura un tranzit intestinal optim. Prin continutul in glucide furnizeaza energie constanta pe durata diminetii, iar prin proteinele vegetale continute ajuta la pastrarea masei musculare.
- un produs lactat (iaurt sau branza degresate) sursa de calciu si proteine de calitate.
- un ou – sursa de proteine.
- un fruct - sursa de vitamina C, fibre, glucide si minerale, pentru stimularea sistemelor de aparare ale organismului si de a favoriza absorbtia fierului.
- o bautura calda (cafea sau ceai) - pentru rehidratarea organismului sau pur si simplu un pahar mare cu apa plata.
Nevoile nutritionale sunt variabile in functie de varsta, sex, activitate fizica. Astfel intr-un fel vom pregati micul dejun pentru un copil mic, altfel pentru un adolescent, adult sau varstnic sau persoana care doreste sa slabeasca.
Numitorul comun indiferent de necesarul caloric pe 24 de ore specific fiecaruia va fi importanta acestei mese, procentul de 20-25% din ratia alimentara zilnica, echilibrul dintre principiile alimentare.
Fibrele alimentare
Sau legatura dintre stiintele moderne si traditiile contemplative
Dintre toate substantele care pot contribui la sanatatea organismului, cu siguranta ca unele dintre cele mai bune sunt fibrele. Indigenii africani consumau fibre in cantitate foarte mare si aveau o incidenta foarte scazuta a cancerului de colon, diverticulozei, litiazei biliare, apendicitei, bolii hemoroidale si a unor boli cardiovasculare.
Ultimele cercetari au aratat ca exista o corelare foarte exacta intre consumul unor mari cantitati de fibre si sanatatea digestiva in primul rand.
Fibrele reprezinta portiunea nedigerabila a plantelor care formeaza in intestin materiile fecale. Fibrele, care nu aduc niciun fel de aport caloric, vitamine sau minerale, nu pot fi digerate de organismul omului deoarece acesta nu secreta enzime care sa le digere.
Totusi existenta acestui material format din fibre reprezinta un beneficiu important la nivelul tubului digestiv. Aceste fibre, prin deplasarea lor prin tubul digestiv, actioneaza ca si o matura, indepartand resturile si toxinele care se acumuleaza in tractul nostru digestiv.
Daca acest efect de curatare nu ar exista, infectia din tubul digestiv nu ar fi de stapanit. Fibrele mai au si alte beneficii cum ar fi: controlul glicemiei din sange, scaderea colesterolului, reducerea absorbtiei grasimilor. Desi nu furnizeaza nutrientii in mod direct, sunt tipuri de fibre ce constituie hrana bacteriilor saprofite din tractul intestinal, contribuind la accelerarea digestiei si impiedicind microbii sa provoace infectii.
Foarte important este si rolul fibrelor de a scadea pofta de mancare, de a crea o stare de satietate, fara a produce acumularea grasimii in corp sau cresterea in greutate, toate acestea ducand la scaderea greutatii corporale. Exista doua tipuri principale de fibre.
Ele se deosebesc prin modul in care reactioneaza la apa: fibrele insolubile si fibrele solubile.
Fibrele insolubile nu se dizolva in apa, ci “se umfla” in intestin si actioneaza ca o matura, eliminand substantele nedigerabile. Acestea sunt celuloza, taritele de grau si, in general, fibrele care se afla in frunzele plantelor, cojile fructelor si legumelor si cerealelor integrale. Nedizolvandu-se in apa, ele o absorba contribuind la marirea volumui scaunului si prevenind aparitia unor boli cum sunt cancerul de colon, sindromul de colon iritabil si altele.
Fibrele solubile sunt cele care se dizolva in apa, trec prin tractul digestiv, leaga acizii biliari si colesterolul continut de acestia astfel incat sa nu fie absorbit din intestin. Aceste efecte benefice sunt furnizate de taratele de ovaz, orz, mazare, fasole uscata.
O forma deosebita de fibra solubila se gaseste in coaja fructelor si legumelor, cunoscuta fiind sub numele de pectina. Coaja unui mar contine 15% pectina, iar coaja unei cepe 12%. Semintele de in contin o cantitate mare de fibre, atat solubile cat si insolubile, cu efect calmant asupra tubului digestiv si, deasemenea, cu efectul unui laxativ natural.


























