Inteligenta emotionala in educatia copiilor
Cand ceilalti ne critica sau ne acuza dand vina pe noi pentru disconfortul lor, de multe ori ne simtim atacati. Si chiar daca nu am vrea sa ne trateze asa, de multe ori avem si noi tendinta de a-i acuza pe ceilalti cand ne simtim inconfortabil. Si facem acest lucru chiar si cu copiii nostri, desi nu ne place si nu credem ca e cel mai bun mod de comunicare. Solutia? Sa ne adresam celorlalti vorbind in primul rand despre noi.
Mesajele de tip “Eu” au fost identificate acum 40 ani de catre psihologul pentru parinti, Thomas Gordon. In metoda E.S.P.E.R.E. sintagma care se refera la acelasi lucru este “a vorbi la capatul tau de relatie”. In comunicarea nonviolenta mesajele de tip “Eu…” reprezinta o constanta a celor patru pasi din schema de comunicare:
1. Eu observ …
2. Eu simt …
3. Eu am nevoie de…
4. Eu iti solicit sa …
Mesajele de tip Eu se folosesc atunci cand dorim sa schimbam un comportament incacceptabil al copilului, dar vrem sa facem acest lucru intr-un mod neinvaziv. Putem sa le folosim in locul mesajelor de tip “Tu…” care il pot face pe copil sa se simta acuzat, vinovat, evaluat, nedereptatit, respins - stari care nu duc la ceea ce intentionam sa obtinem de fapt: un comportament responsabil, adecvat situatiilor, pe care copilul este in stare sa il initieze singur si de buna voie, chiar si atunci cand nu suntem de fata.
Asadar o acuzatie precum: “Niciodata nu iti pui hainele la loc” devine: “Ma simt inconfortabil cand vad haine aruncate prin casa fiindca eu am nevoie de ordine. Ai putea te rog sa le pui la locul lor?”
O etichetare ca “Esti lenes!” devine: “Mie imi place ca lucrurile sa fie facute intr-un timp mai scurt.”
O predica precum: “Nu e frumos sa lovesti alt copil, chiar daca ti-a luat jucaria. Tie ti-ar place sa fii lovit?Nu cred” (care se refera doar la ce a fost inadecvat, dar nu conduce catre solutie) ajunge: “Eu cred ca aceasta situatie se poate rezolva si atfel. Tu ce crezi, poti propune alta solutie?”
O critica precum “Ai intarziat!” se schimba in: “Nu-mi place sa astept. Cum ai putea sa ajungi la timp data urmatoare?”
Un ordin ca: “Pune-ti jucariile la loc inainte de culcare!” se transforma in: “Ma astept sa iti pui jucariile la locul lor inainte de a te culca.”
In principiu acest mod de a face o afirmatie exprima asumarea responsabila a perceptiilor, gandurilor, sentimentelor si nevoilor proprii. Iar fiecare comportament al copilului, fie ca ne place sau nu, este o modalitate gasita de el de a-si satisface o nevoie. Si primul pas in a identifica alt tip de comportament care sa satisfaca in acelasi timp si nevoile lui si nevoile noastre este sa ne exprimam noi aceste nevoi. Unul din efectele care se obtin imediat dupa inceperea folosirii corecte a mesajelor de tip Eu este reactia copiilor de genul “N-am stiut ca te simti asa …cand eu … “.
Poate ca unora le vom parea egoisti fiindca vorbim prea des despre noi, insa in realitatea relationala folosirea mesajelor de tip Eu este un semn al unui nivel ridicat de inteligenta emotionala.
Bineinteles, acest tip de mesaj nu inseamna ca nu ne intereseaza ce gandeste, simte sau percepe celalalt, fie ca este copil, fie ca nu. Putem foarte simplu si e de preferat sa il intrebam.
Si nu inseamna nici ca automat vom obtine de la el raspunsul visat. Din contra chiar, aceasta abordare presupune maturitatea de a accepta un raspuns care poate fi diferit de al nostru sau diferit de raspunsul pe care speram noi sa il primim. Dar copilul abordat astfel se va simti tratat corect, valorificat, important, va simti ca avem incredere in el sa gaseasca singur alternative la comportamentul inadecvat si acest lucru va duce la o stima de sine si incredere crescuta in propriile abilitati. Ceea ce ne dorim cu totii, cred, la copiii nostri.


























