8.7.2008 | Categorii: Sfaturi despre viata |  

Rezolvarea problemelor impreuna cu copiii

Copiii sunt creativi. Multi suntem de acord cu asta. Mai putini insa folosim acest lucru in mod deliberat in relatie cu copiii nostri. Am preluat, unii mai mult, altii mai putin, in mod constient sau mai putin constient atitudinea generala a parintilor nostri (si a parintilor parintilor nostri) cum ca doar noi adultii vorbim (fiindca suntem „mai mari” si stim mai bine), iar copiii trebuie doar sa asculte.

De ce nu am asculta si noi ceea ce ne spun copiii, de ce nu i-am intreba si pe ei atunci cand cautam solutii la vreo problema care ii priveste?
Tineti minte povestea cu tirul blocat intr-un tunel in Franta pe care nimeni nu stia cum sa il scoata de acolo? Nimeni, in afara de un copil care le-a propus sa dezumfle rotile.

Dar copiii nu au idei doar in astfel de momente de criza izolate, ci au idei mai ales in problemele care ii afecteaza personal si isi doresc foarte mult ca aceste idei sa fie luate in seama de adulti. Atunci cand ii cerem unui copil sa faca un anumit lucru el nu are decat doua variante: sa se supuna si sa faca acel lucru sau sa se opuna si sa nu-l faca. Insa nu simte ca el a contribuit cu ceva la decizia care il priveste. De aceea din ce in ce mai multi psihologi sugereaza ca metoda prin care putem avea succes intr-o proportie mult mai mare in educatia copiilor nostri este cea care ii implica si pe copii in generarea solutiilor posibile si rezolvarea problemelor.

Adele Faber si Elaine Mazlish, autoarele cursului pentru parinti „Cum sa vorbesti eficient copiilor”, ne propun un model de rezolvare a problemelor in 5 pasi:
1. Ascultam ceea ce are de spus copilul in legatura cu situatia si ii aratam ca il intelegem.
2. Ii vorbim copilului despre ceea ce simtim noi in legatura cu acel lucru.
3. Invitam copilul la o sesiune de generare de idei impreuna cu noi.
4. Scriem toate ideile (ale lui si ale noastre) fara sa le evaluam.
5. Hotaram impreuna care idei raman valabile si o alegem pe cea pe care o vom pune in aplicare.

Un subiect propus pentru jocul de rol in care sa se aplice aceasta metoda in timpul cursului este cel in care un copil isi anunta parintii ca vrea sa renunte la lectiile de pian. Intamplator, una din participantele la curs traise aceeasi experienta cand avea 10 ani si a povestit intregului grup cum s-a derulat:
- Mama, nu mai vreau sa fac lectii de pian!
- Cum poti sa spui asa ceva? Tu ai vrut sa faci lectii de pian!
- Da, dar nu mai vreau fiindca nu imi place sa merg atata drum pana la profesoara acasa, de doua ori pe saptamana si sa exersez numai eu singura cu ea, iar prietenii mei in timpul asta sa se joace impreuna. Vreau sa stau si eu cu prietenii mei.
- Adica atata timp am dat o groaza de bani pe lectiile tale ca acum sa spui ca tu vrei sa stai cu prietenii tai?
- . . .
- Bine, n-ai decat sa nu te mai duci! Dar sa nu te prind ca te razgandesti, fiindca n-am sa-ti mai dau niciodata bani pentru lectii de pian!
- Eu nu ma mai duc!

Fetitei de fapt ii placeau lectiile de pian si chiar s-a razgandit in timpul liceului si a vrut sa le reinceapa cu aceeasi profesoara. Dar profesoara n-a mai primit-o la ore dupa o pauza atat de lunga, iar acum, adult fiind, regreta ca nu mai stie sa cante la pian. Daca mama ar fi stiut sa exploreze motivele reale care o nemultumeau pe fetita si sa ajunga impreuna la o solutie, acum, chiar si dupa 15 ani, toata lumea ar fi fost multumita.
Solutia? 5 minute in plus si un dialog de genul celui de mai jos:
- Mama, nu mai vreau sa fac lectii de pian!
- Inseamna ca ceva in legatura cu aceste lectii te nemultumeste. Ce anume?
- Nu imi place ca merg prea mult pe jos pana la profesoara acasa si nu imi place sa stau singura cu ea si mi se pare ca merg prea des, de doua ori pe saptamana. Iar prietenii mei se joaca intre ei si ma cheama si pe mine cu ei, dar eu nu am timp sa stau cu ei pentru ca sunt la ore sau pe drum.
- Aha, inteleg acum ce te nemultumeste. Eu stiu ca tu ai vrut sa incepi aceste lectii fiindca iti place sa canti la pian si mi-e teama ca daca renunti acum, ai sa regreti mai tarziu. Crezi ca am putea gasi o solutie astfel incat tu sa continui lectiile, dar sa fii multumita?
- Da, cred ca da.
- Ok, hai sa vedem ce idei avem sa rezolvam aceasta problema! Ce propui?
- Sa fac lectii o data la doua saptamani.
- Eu notez toate ideile si apoi vedem care se potriveste cel mai bine. Altceva?
- Sa ma duci tu la ore. Si sa fac ore impreuna cu alt copil.
- Ok. Eu as mai spune sa faci ore o data pe saptamana, dar sa fie cu 30 de minute mai lungi, ca sa nu mai pierzi timp pe drum. Si poti sa schimbi ora de lectii astfel incat sa te pot lua eu cu masina de la profesoara cand ma intorc de la serviciu. Mai ai si alte idei?
- Nu.
- Bun, atunci le evaluam pe cele pe care le avem. Sa faci lectii o data la doua saptamani… de la doua ori pe saptamana, mi se pare cam rar si cred ca ai sa pierzi ritmul.
- Ok, atunci le fac o data pe saptamana, dar am sa vorbesc cu profesoara sa schimbe ora ca sa ma poti lua cu masina.
- Si le faci mai lungi cu 30 de minute?
- Da, le pot face chiar cu o ora mai lungi daca exersez impreuna cu o prietena. Fiindca asa nu m-as mai plictisi.
- Ok, atunci vorbim cu profesoara sa gaseasca o eleva care isi doreste sa faca orele cu tine si sa schimbe ora de incepere.
- Ce bine! Acum vreau sa fac lectii in continuare! Or sa imi placa si mai mult!

Cand veti aplica aceasta metoda cu copiii vostri vor fi uimiti la inceput, apoi vor fi incantati, iar voi veti fi placut surprinsi de bogatia lor de idei si de… dorinta lor de cooperare!

Autor: psih. Mihaela Zaharia, trainer Lateral Thinking™ & Six Thinking Hats®, Mind Master

Articol aparut in Business Woman Magazine Nr. 3 - www.businesswoman.ro

Nici un comentariu

Lasa un comentariu


Lista autori

Ultimele articole pe blog

Ultimele comentarii

Sondaje de opinie

  • Cum apreciezi noul diperia.ro?

    View Results

    Loading ... Loading ...

Recomandarile noastre