Isoterapia

Autor: Dr. Dumitru Badila

Isoterapia un posibil raspuns la agresiunea unor boli ca SRAS, HIV-SIDA, terapia cancerului sau Gripa aviara

Moto “Medicina poate mai mult decit stie”, Francis Bacon

Isopatia, denumita uneori si iso-terapie, este o terapeutica ce ofera individului bolnav in doze mici insusi factorul cauzal care in doze mari a dezlantuit maladia ce urmeaza a fi combatuta. Ea se intemeiaza pe principiul identitatii intre substanta sau agentul care determina boala si cel ce o vindeca.

Isoterapia se poate traduce prin terapia cu acelasi factor care a produs boala (isos =acelasi). Am folosit termenul de Isoterapie in locul celui de Isopatie pentru a sugera mai bine modul de actiune al acestei terapii, pentru a intelege si mai usor si a sintetiza. Este vorba de o modalitate de autovacinare sau mai bine zis de a obtine un vaccin fara a izola factorul patogen.

Primul meu contact cu isoterapia s-a produs in urma cu aproximativ 14 ani cind nu am mai putut sa controlez Herpesul labial pe care il aveam de mai multa vreme cu nici una din metodele pe care eu le cunosteam atunci (in acea perioada nu imi era accesibil tratamentul cu Zovirax pe care daca l-as fi avut acum nu am mai fi vorbit de isoterapie).

Am cautat atunci o posibilitate de tratament accesibila care, evident, sa aiba si efect si am descoperit Isoterapia care avea o formulare destul de vaga si se baza pe principii care nu erau in totala concordanta cu ceea ce eu invatasem in medicina alopata (medicina invatata in facultati, medicina oficiala). Homeopatia si Isopatia aveau o componenta filosofica si un grad de aproximare in functie de experienta si gradul de cunoastere al medicului respectiv pe care eu, avind mai mult o educatie stiintifica bazata pe lucruri masurabile si reproductibile, o acceptam foarte greu.

Datorita acestor consideratii am incercat sa acord ceea ce eu invatasem pina atunci cu ipotezele noi oferite de isoterapie si sa pun la punct o metoda standardizata si reproductibila. In final a rezultat o sinteza, cred eu, mult mai usor accesibila medicului cu o formatie clasica (ce contine o mare doza de materialism) si mai usor acceptabila pentru care este mult mai sugestiv termenul de Isoterapie. Medicul de formatie alopata poate suprapune acest termen peste termenul de Vaccinoterapie fara sa greseasca deoarece deosebirile de principiu sint mici si combinat cu posibilitatea ca fiecare medic sa poata practica aceasta metoda (care are efecte adverse zero) sa se constituie intr-o noua metoda de terapie. Vom folosi in locul termenului de vaccin pe cel de remediu pentru a diferentia cele doua metode.

Principiile Isoterapiei sint urmatoarele:
Principiul 1 - Prepararea remediului din produsul biologic in care se crede ca exista factorul pathogen.
In acelasi fel actioneaza si vaccinoterapia clasica numai ca in vaccinoterapia clasica se urmareste izolarea factorului patogen, cultivarea, cresterea, inactivarea. Dezavantajele vaccinoterapiei clasice sint mai multe, dar in primul rind necesitatea izolarii si a cultivarii. Pentru asta ar trebui sa stim ce fel de mediu este propice cresterii, iar daca nu reusim sa-l izolam si sa-l crestem nu va exista un vaccin. In Isoterapie nu ne intereseaza aceste lucruri, nu ne intereseaza daca factorul patogen este bacterie sau virus. Ne intereseaza doar ca in acel produs biologic sa existe factorul patogen.

Principiul 2 - Administrarea remediului pe cale bucala (sublingual, cu 30 minute inainte de masa sau cu 2-3 ore dupa masa).
Adminisrarea orala este folosita si in vaccinoterapie, dar in isoterapie este regula. Si explicatia este logica : pe cale orala intra in organism cea mai mare parte a antigenelor (substante straine organismului uman) si la acest nivel se afla inele limfatice capabile sa fabrice sau sa comande fabricarea anticorpilor specifici. De ce cu 30 minute inainte sau cu 2-3 ore dupa masa? Se considera ca atunci sistemul limfatic poate analiza “in liniste” informatia primita si poate fabrica anticorpii specifici cu mai mare acuratete .

Principiul 3 - Dilutii inalte in apa distilata sau bidistilata.
Exista ipoteze ca apa poate pastra memoria unei substante care a fost dizolvata in ea. Apa este de asemenea foarte simpla ca molecula, dar are atitea efecte surprinzatoare, atitea mistere (apa stinge focul desi din apa se obtin prin electroliza doua componente din care una arde iar alta intretine arderea, este singura substanta cunoscuta a carei stare solida are densitate mai mica decit starea lichida).
Ca solvent in procesul prepararii remediului se mai foloseste in homeopatie si alcolul etilic dar, din considerentele de mai sus si din comoditate, am ales apa distilata sau bidistilata. Unii medici homeopati recomanda ca pentru C5 dilutia sa se faca in alcool etilic. Ar putea fi logic pentru niste produsi biologici care se dizolva mai bine in alcool etilic.
Am considerat ca daca exista intradevar acest fenomen de structurare a moleculelor solventului (ca niste mulaje in plastilina) in functie de solvit, atunci este mai probabil ca un solvent cu molecula mai mica sa fie mai precis.
Modul de executie al dilutiilor este de asemenea important. Teoretic (in homepatie) se folosesc dilutii decimale – din 10 in 10 sau 1 picatura in 10 picaturi – sau centesimale – 1 la 100 picaturi.
Dupa modul in care se face dilutia intr-un singur flacon sau in flacoane diferite vorbim de dilutii Korsakow sau dilutii Hahnemann. Am folosit dilutii centesimale dupa metoda Hahnemann pentru ca metoda are reproductibilitate mai mare si se puteau folosi oricind si alte trepte de dilutie in tratament. Agitarea solutiei dupa diluare este foarte importanta (dupa cum se spune in homeopatie) de aceea am folosit la fiecare treapta de dilutie un timp fix de agitare si anume 15 s.

Pentru a intelege foarte bine sa vedem cum decurge prepararea unui remediu in cazul Herpesului labial.
Mai intai se pregatesc flacoanele in care se vor face dilutiile. Am folosit flacoane de Penicilina, Moldamin sau Retarpen sau orice alt facon care sa aiba un volum de 6-7 ml, sa se poata spala usor si care sa se inchida bine. Se spala 4 flacoane cu apa de la robinet cit mai bine. Se spala apoi cu apa distilata foarte bine si se inscriptioneaza cu un marker permanent (care scrie pe sticla) atit pe flaconul de sticla cit si capacul de cauciuc cu M, C1, C2, C 3. M inseamna solutia “mama”. In M se pun 2ml apa distilata sau mai bine bidistilata, in C1, C2, si C3 (C insemnind dilutie centesimala) se pun cite 5ml apa distilata sau bidistilata in fiecare. Prin masuratori am constatat ca 5 ml de apa distilata contin 100 picaturi.

Se stie foarte bine ca in bula herpetica gasim virusul. Intepam intai bula cu ajutorul unui ac steril si se recolteaza cu o pipeta citeva picaturi din continutul bulei care se pun in flaconul inscriptionat M cu 2 ml apa distilata. Se agita foarte bine (fara limita de timp) incercind sa obtinem o solutie cu aspect uniform. Din solutia M se preleveaza 1 picatura care se introduce in C1 si se agita 15s. Din C1 se preleveaza 1picatura care se introduce in C2 si se agita 15s si la fel se procedeaza si pt C3. Agitarea flaconului se face tinindu-l intre police si aratator, fixand astfel bine capacul si balansand energic stinga dreapta.
Se obtin astfel 3 trepte de dilutie cu urmatoarele valori C1 =1/100, C2=1/100×100 (unu la zece mii), C3=1/100×100x100 (unu la un milion).

Administrarea se face dupa cum am spus cu 30 minute inainte de masa sau cu 2-3 ore dupa masa. La inceput, in acord cu modul de a gindi al vaccinoterapiei, am inceput administrarea de la dilutii inalte la dilutii joase (C3, C2, C1). Dar in decursul timpului am observat ca nu este critica aceasta schema.
Cantitativ am folosit 4-5 picaturi, dar la fel am observat ca nu este critica nici cantitatea.

Am constatat ca de la inceputul administrarii si pina la stoparea evolutiei procesului dura aproximativ 6 ore. Se pune intrebarea daca herpesul netratat nu ar fi avut aceeasi durata a evolutiei. Eu am ajuns la aceasta modalitate de tratament tocmai datorita faptului ca desi la carte spune ca netratat herpesul dureaza 7 zile la mine ajunsese la 1 luna. Pina atunci incercasem toate tratamentele empirice si medicamentoase la care am avut acces, dar fara succes.
Cu isoterapia evolutia se scurta la 2-3 zile motiv pentru care si acum mai am cele 3 sticlute (C1-C3) si le port cu mine oriunde plec mai mullt de 24h. Din solutia M nu se fac administrari, ci se pastreaza pentru a reface remediul cind s-a consumat sau si-a slabit actiunea (in timp am constatat ca isi slabeste actiunea si atunci cind nu mai are acelasi efect se repeta operatiunea initiala).

Am ales acest exemplu pentru a putea face comentarii.

De ce prin treceri in apa distilata si agitare se obtine un efect terapeutic? Pentru ca se poate spune ca, mai ales in herpes, o parte din lichidul bulei herpetice ajunge cu siguranta in cavitatea bucala si nu are efect.
Explicatia posibila ar fi ca in apa distilata care este mediu hipoton se produce o liza a celulelor si o dezgolire a antigenelor virusului in asa fel incat in final exista in aceasta solutie antigenele specifice celulelor umane dar si antigenele virale. Chiar antigene virale care in mod normal nu sint accesibile sistemului imunitar (fiind in interiorul virusului, nu de suprafata).
Prin agitari si treceri succesive se obtine o purificare a informatiei astfel incit in final se ofera sistemului limfatic modelul dupa care sa fabrice anticorpi. Aceasta ipoteza ar explica de ce este necesara o perioada de latenta (aproximativ 6 h) dupa care remediul incepe sa-si faca efectul .

Este solutia C1-C3 infectanta capabila de a produce efecte negative?
Practic nu am constatat nici un efect negativ.Teoretic, luand in considerare dilutiile mari, mediul hipoton, agitarile mecanice energice si administrarea orala a catorva picaturi este mica probabilitatea. Bineinteles se pot face teste microbiologice pentru acuratete stiintifica. Iar daca sunt colegi mai scrupulosi pot sa mai adauge 1-2 trepte de dilutie (C4-C5), care din punct de vedere terapeutic este de asteptat sa-si pastreze capacitatea de actiune, ajungandu-se astfel la dilutii 1 la zece mii de milioane (C5) unde sper ca nici cei mai scrupulosi sa nu-si faca probleme.

De ce efectul nu variaza proportional cu cantitatea asa cum sintem obisnuiti in medicina alopata?
In cazul Isoterapiei este vorba mai mult de o terapie informationala, iar calitatea informatiei conteaza mai mult decit cantitatea.

Cum se alege numarul maxim de dilutii care se fac, si cite administrari?
Homeopatia afirma ca daca este vorba de o afectiune acuta atunci se folosesc dilutii mai joase si administrari mai frecvente, iar daca este vorba de o afectiune cronica aceasta necesita administrari mai rare (exemplu 1 pe zi sau 1 la 2 zile) si dilutii mai inalte C5-C8. Dincolo de C8 este discutabil daca se mai obtin efectele diferite.

Pentru o afectiune acuta as sugera administrarea de 3 ori pe zi timp de 10 zile.
Pentru o afectiune cronica as sugera 1 administrare pe zi dimineata timp de 30 zile.

O schema de tratament recomandata pt. administrarea vaccinului antigripal homeopat (cu care eu am avut bune rezultate) si care s-ar putea folosi in bolile cronice este urmatoarea:
• In prima saptamina se administreaza 5 picaturi sublingual in fiecare zi;
• In saptaminile 2, 3, 4 din aceeasi luna se alege o zi, de ex. miercuri, in care se administreaza 5 picaturi.
• Administrarea se face apoi lunar (in toate lunile reci, septembrie-aprilie pentru vaccinul antigripal) sau pe o perioada mai mare (ani) pentru prevenirea afectiunilor cronice .

Este posibila o agravare a simtomatologiei post administrare remediu?
Homeopatia afirma existenta acestui efect insa eu nu l-am intilnit. Pentru efecte maxime homeopatia recomanda intii un tratament homeopatic si apoi cel isopatic, dar eu am folosit numai isoterapia ca fiind mai aproape de puterea mea de intelegere si de experimentare.

Isoterapia poate fi impartita in doua parti dupa originea remediului:
• isoterapia cu autoremediu (remediu prelevat de la bolnav si aplicat lui, corespunzind autovaccinului clasic) ;
• isoterapie cu remediu provenind de la un alt bolnav de aceeasi boala.
Eu am practicat, cu o singura exceptie, numai isoterapia cu autoremediu datorita conditiilor obiective (numar mic de pacienti si afectiuni diferite), dar si datorita convingerii ca remediul cel mai bun este cel dedicat fiecarui pacient in parte.

Toate datele de pina in prezent ne indica faptul ca abordarea clasica folosind remediu de la alt pacient este la fel de buna.
Am experimentat isoterapia acolo unde nu mai aveam alte optiuni, atit din comoditatea mea, dar si din neincrederea pacientilor care erau cicumspecti la posibilul efect al unor picaturi de apa distilata.

Am folosit-o in urmatoarele afectiuni: herpes simplex bucal si genital, blefaroconjunctivita cronica, sinuzita subacuta, gastroenterocolita, parotidita urliana, infectie urinara acuta,varicela.

La inceput au fost succese foarte mari mai ales dupa ce am tratat cu succes o pacienta cu blefaroconjunctivita care facuse o multime de tratamente fara succes si la care leziunile au disparut dupa aproximativ 7 zile. Dar tocmai datorita acestor succese eram suspicios ; pentru ca era “prea frumos ca sa fie adevarat”.

Un insucces major a fost infectia urinara care conform teoriei mele ar fi trebuit sa raspunda pentru ca agentul patogen exista clar in urina si remediul preparat ar fi trebuit sa functioneze.
Dupa ce am mai avut un insucces cu o sinuzita acuta am rasuflat usurat: isoterapia nu este un panaceu. Sunt afectiuni in care este activa si altele in care nu este.

Am formulat o explicatie pentru insuccesele care ar fi datorate unei incarcaturi bacteriene masive. Aceasta incarcatura masiva a impiedicat fortele de aparare sa lupte in conditii bune, deci nici nu poate fi vorba de o posibila inlaturare a antibioticelor.

O posibilitate teoretica de folosire a isoterapiei mi-a fost sugerata de un medic roman, Dr. Bacanu, care prin anii 80 a lansat o terapie care se baza pe un autovaccin (autovaccinul Bacanu). Acest vaccin era preparat din toate produsele biologice umane (sputa, transpiratie, secretie nazala, scaun, urina) pe care le steriliza si apoi le administra bolnavului. Dupa ce terapia a fost in voga citiva ani, de mai mult timp nu am mai auzit nimic despre ea. Cred ca, teoretic, recoltind toate produsele biologice si realizind un remediu complex este posibil ca sa obtinem o reechilibrare generala a organismului actionind astfel atunci cind nu cunoastem cu precizie cauza care a determinat boala. Din punct de vedere teoretic ipoteza este foarte frumoasa si logica, mai trebuie sa fie verificata si in practica.

Pentru un posibil studiu stiintific, pentru ca mi-as fi dorit sa se faca o cercetare dupa toate regulile artei, la un moment dat am apelat la un distins infectionist care m-a refuzat fara nici o explicatie logica. Am avut certitudinea ca in aceasta zona nu am nici o sansa motiv pentru care am abandonat calea academica si am continuat sa o folosesc atunci cind nu mai aveam o alta solutie. Am fost dezamagit deasemeni atunci cand, discutind cu medici homeopati de marca, acestia au repudiat total isopatia motiv pentru care nici nu am putut publica intr-o revista de homeopatie.
Am ajuns la concluzia ca este o problema doctrinara.

Parintele homeopatiei moderne, Samuel Hahnemann, s-a declarat impotriva isopatiei si marea majoritate a homeopatilor moderni au aderat la aceasta pozitie (desi in homeopatie se folosesc remedii isopate) si este o adevarata blasfemie sa afirmi ca isopatia ar avea ceva cu homeopatia.

In concluzie, medicina alopata este foarte reticenta la o terapie pe care eu afirm ca ar fi informationala, iar homeopatia o reneaga din motive diverse. Daca terapiile celelalte ar fi putut sa rezolve maladiile existente, sigur acest articol nu ar fi existat. Dar exista mai multe domenii in care celelalte terapii sint neputincioase.
Provocarea cea mai mare sint acum aceste virusuri cu o variabilitate foarte mare pentru care a produce vaccin dupa metoda clasica este o imposibilitate. Pentru ca in momentul in care ai pus la punct un vaccin, acel virus pentru care ai creat vaccinul numai exista, s-a transformat, si ar trebui sa produci un alt vaccin si tot asa o cursa de urmarire greu de cistigat. Exemplul virusului gripal pentru care in fiecare toamna se face un alt vaccin este edificator. Atunci cind ste vorba de un virus mai lent cu variabilitate mare, dar cind afectiunea are o perioada lunga de evolutie (Hiv-Sida), atunci este mai mult timp pentru a cauta o solutie. Dar cind aceasta variabilitate se combina cu o contagiozitate si cu o virulenta foarte mare atunci sistemul medical are o foarte mare problema. Aceste conditii s-au indeplinit in cadrul SRAS (pneumonia atipica).

Cum ar putea isoterapia sa lupte? Se recolteaza sputa sau/si secretiile sudoripare (daca se banuie o transmitere prin atingere) si se prepara un remediu dupa tehnica mentionata mai sus si se administreaza bolnavului ca auto remediu, dar si persoanelor pe care vrem sa le protejam, eventual in dilutii mai mari (C7-C8) .

Am vorbit de isoterapie mai ales ca o solutie in cazul in care exista un factor infectios pentru ca experienta mea a fost doar in acest domeniu. Dar din punct de vedere teoretic isoterapia poate fi folosita cu succes in prepararea serurilor impotriva muscaturilor veninoase (se recomanda zdrobirea paianjenului sau al capului sarpelui si prepararea unui remediu) sau in desensibilizari (alergii la polen, praf etc).
O posibilitate tot teoretica este prepararea unui remediu, folosind celule maligne, pt. a activa sistemul imunitar sa distruga si ultimele celule maligne care mai ramin inevitabil aproape dupa orice procedura de tratament.
Castueil (medic homeopat) recomanda folosirea isoterapiei “ori de cite ori cauza toxica este bine cunoscuta precum in: toxicomanii( morfinism, opiomanie, hasisism, alcoolism, tabacism etc), intoxicatii medicamentoase, muscaturi veninoase (de serpi sau de insecte), intoxicatii alimentare (ciuperci, carne alterata etc)”
Daca are dreptate Castueil, atunci am avea o arma eficace in tratamentul toxicomaniilor care fac ravagii in societatea noastra. Ca propunere de preparat remediul se poate folosi marijuana, cocaina sau tutun din care se fac remediile mama si apoi se fac treceri pina la C7-C8 pentru ca vorbim de o afectare cronica, iar administrarea 1-2 ori pe zi. Am facut o tentativa cu cineva care voia sa se las de fumat, care a mentionat o scadere a apetitului pentru tigara, iar dupa putin timp a renuntat.

Avantajele isoterapiei sint:
1. Remediul se prepara foarte usor si in timp scurt (20-30 min.) ;
2. Remediul este foarte ieftin (apa bidistilata, flacoane, tampon de recoltare) ;
3. Nu are efecte adverse (in cel mai rau caz nu se intimpla nimic) ;
4. Poate fi folosit in orice boala in care se banuie un proces infectios sau toxic ;
5. Nu interfereaza cu alte terapii si de aceea poate fi folosita in orice combinatii (mai putin in tratamente care tintesc supresia sistemului imunitar pentru ca ar fi un nonsens sa comanzi fabricarea unor anticorpi in acelasi timp cu administrarea unor medicamente care suprima raspunsul imun).

Am scris acest material din dorinta de a-l pune la dispozitia colegilor – mai ales la dispozitia celor mai tineri si fara prejudecati si medicilor de familie pe care nu-i intereseaza cu ce terapie trateaza bolnavul, ci doar rezultatele. Astept discutii atit teoretice, dar mai ales dupa experimente practice si, in functie de rezultate, se va stabili cu mult mai mare precizie domeniul de actiune si stadiul bolilor in care poate fi folosita aceasta metoda. Daca exista colegi care pot sa abordeze experimental si stiintific domeniul le stau la dispozitie cu toata placerea cu toate cunostiintele si toata curiozitatea mea.

Cartea care mi-a oferit primele notiuni de Isoterapie este Homeopatia teorie si practica, scrisa de CORNELIU AURIAN–BLAJENI, editura Litera, Bucuresti, 1985
In bibliografia anexata gasim si lucrari de Isoterapie:
CASTUEIL, O – Sante? Maladies? Toxines? (Doin, Paris, 1938)
COLLET – L’isopathie (Vigot, Paris)
HERING-HAEL- HomoopatischerHausartz. (Fromman, Stuttgart), 1942

Eu nu le-am parcurs, dar colegii care au posibilitati pot incerca sa le gasesca. Cu siguranta vor fi lucruri foarte interesante. Eu va urez succes.

Pentru cei care vor sa ma contacteze:
Dr. Dumitru Badila
Tel. 021/ 624 21 24
0722 330 795
Adresa email : badilami@rdslink.ro

Lasa un comentariu

NUME - necesar

MAIL - necesar, nu va fi publicat

WEBSITE - optional

Comentariul tau - necesar

• Noutati & anunturi

  
  
  

  Descarca gratuit un document util cu sfaturi pentru
  prevenirea transmiterii
  GRIPEI AH1N1

  
  

  
     ESTECK - una dintre cele mai rapide si complexe metode de testare a starii de sanatate ce exploreaza in sistem 3D, non-invaziv 96 de zone ale organismului.
     Masoara sistemeul hormonal si neurovegetativ, verifica sistemul imunitar, determina echilibrul acido-bazic din organism si cu NOUL soft se poate masoara rata variabilitatii pulsului si oxigenarea periferica in acelas timp cu electrosomatograma.

  
  

  

• Abonare la blog

  Diperia Ro
  
  Create Your Badge
  • 
  • 
  • 
  • 
  • 
  • 
  • 
  • 

• Revista online
  Avocatii sanatatii

  PRENUMELE TAU
  

  EMAILUL TAU
  

• Toate articolele din...

  • Dieta si alimentatie
  • In interesul tuturor
  • Pentru ea
  • Pentru el
  • Sfaturi despre viata
  • Stomatologie
  • Terapii

• Lista afectiuni/boli

  • Anunturi
  • Astm
  • Gripa
  • Hernie
  • Hiperaciditate
  • In interesul tuturor
  • Obezitate
  • Osteoporoza
  • Tulburari de potenta

• Parteneri

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  


•