Mentalitatea de turma si neuronii oglinda
Autor: Carmen Demi
De curand, Scott Wiltermulth de la Universitatea Stanford din California, impreuna cu colegii sai, au tras concluzii in urma unor studii efectuate pe parcursul ultimilor ani.
Ei au descoperit ca activitatile desfasurate la unison, cum ar fi dansul, marsaluirea si altele asemenea, cresc semnificativ loialitatea membrilor fata de grup. “Aceste activitati ne fac sa ne simtim parte a unei entitati mari, asadar noi vedem uneori grupul din care facem parte ca fiind o entitate aproape la fel de importanta ca si propriile noastre persoane” – declara Scott.
Si din alta perspectiva – aceea a nevoilor umane fundamentale, stabilite candva de Maslow si organizate de acesta in Piramida nevoilor – stim ca una dintre ele este chiar nevoia de apartenenta la un grup/comunitate cu care sa impartasim ceva. Iar studiile efectuate de cercetatorii de la Stanford vin sa intareasca premisele lui Maslow din acest punct de vedere.
Un psiholog de la o Universitate din Virginia crede ca rezultatele celor de la Stanford sustin explicatia conform careia liderii fascisti din istoria secolului XX, dar si alti conducatori de armate din istoria mai noua sau mai veche a omenirii, si poate chiar istoria relativ recenta a tarii noastre, organizau intentionat marsuri lungi in care implicau un numar urias de participanti care erau pusi sa cante impreuna si sa scandeze la unison aceleasi lozinci care promovau cauze, militare sau sociale.
In acest context, la concluziile de mai sus se adauga si rezultatele lui Charles Seger de la Indiana University, diferenta fiind ca acesta din urma a monitorizat si evaluat gradul de uniformizare a trairilor emotionale puternice. Rezultatele au evidentiat ca persoanele implicate in activitati de grup au un profil emotional semnificativ asemanator, caracterizat de emotii intense, in comparatie cu personele testate in grupul de control care au desfasurat activitati individuale. Acestea din urma aveau un profil emotional dierit de la un individ la altul si niveluri emotionale reduse comparativ cu primii.
Un interes aparte in cadrul teoriei “Mentalitatii de Turma”, cum este numita uneori, il prezinta activitatea “Neuronilor Oglinda” – celule neuronale care se activeaza in timp ce privim pe cineva in actiune sau suntem noi insine in actiune in timp ce privim pe cineva.
Aceste concluzii sugereaza ca creierul nostru este pus in miscare prin imitarea semenilor nostri!
Ce cred ca mai merita sa subliniez aici este ca aceste studii si rezultatele lor – referitoare la Mentalitatea de Turma - impulsioneaza puternic studiul din ce in ce mai elaborat al Neuronilor Oglinda. Pe aceasta tema, Vasily Klucharev de la Cognitive NeuroImaging, Olanda, a descoperit ca creierul elibereaza mai multa dopamina atunci cand suntem in consens cu grupul din care facem parte. Persoanele care s-au perceput pe le insele ca fiind excluse din grupuri au trait stari de discomfort cu o reducere puternica a cantitatii de dopamina eliberata in creier.
Dincolo de rezultatele acestor studii si de concluziile stiintifice, sa ne amintim de sfaturile batranilor din familiile noastre, de bunicii care deseori spun – “Fii si tu in rand cu lumea!”, ceea ce in termenii acestor studii ar putea suna – “Ramai in turma, iti va fi mai bine!”. Evident ca fiecare persoana isi alege grupul din care sa faca parte de-a lungul vietii si aici ma refer inclusiv la familiile create, la casnicii in care membrii cuplului de multe ori ajung sa semene fizic, sa aiba comportamente si atitudini asemanatoare, vocabular asemanator.
Individul uman a invatat de-a lungul evolutiei ca uneori ii poate fi mai bine alaturi de cei multi, de “turma”, si ca in anumite cazuri singuratatea si izolarea pot fi echivalente cu moartea.
Doar ca in epoca pe care o parcurgem, conditiile de mediu social, economic au devenit mai securizante pentru individ. Si totusi, neuronii nostrii oglinda functioneaza in continuare, constient sau inconstient (in mai mare masura), determinandu-ne de multe ori sa actionam fara sa trecem prin filtrul propriei constiinte alegerile si deciziile pentru actiuni si fapte!
Poate ca ideile generate in urma studiilor de care v-am pomenit ne vor ajuta sa ne acordam mai mult timp, sa “digeram marul” oferit de semenii nostrii inainte de a-l inghiti nemestecat!



























Bun articol. Subiect peren.
Felicitari