“Fericit” sau “Adaptat”?

Autor: Carmen Demi

S-a scris si se mai scrie inca mult despre Fericire si despre Adaptare.
Acum, in acest moment, daca ar fi sa descoperiti ce inseamna pentru voi aceste cuvinte, ce ati gasi comun in continutul lor? Ceva care sa le faca sa aiba acelasi sens pentru voi?

Carl Rogers spunea cu ceva timp in urma ca “viata buna” (putem intelege “viata implinita, fericita” in sensul comun al cuvintelor) este un proces si nu o stare. Este o directie si nu o destinatie. Am inteles ca, in viziunea lui fericirea ar putea insemna - sa mergi intr-o anumita directie aleasa constient, personal si in libertate interioara deplina, inseamna procesul de a fi pe drumul propriu ori, spus altfel, sa simti ca viata are sens!

Dar nu mi se pare suficient “sa fiu pe drumul personal” ca sa fiu fericita! Am nevoie sa stiu ca pe acest drum sunt si libera, dar si deschisa fata de experiente noi. Aceasta precizare da mai mult sens, pentru mine, ideii de drum personal ales in libertate interioara.

Ce presupune concret aceasta “deschidere pentru experiente noi”? Atunci cand percepem experientele ca fiind amenintatoare pentru siguranta noastra, fizica si/sau emotionala, sau le percepem ca fiind incongruente cu propria noastra imagine despre noi insine sau despre lume (atunci cand o experienta nu are sens pentru noi si ni se pare ca traim absurdul concretizat), rejectam viata care vine spre noi si in noi prin experiente, devenim defensivi. Daca am putea fi pe deplin deschisi fata de experientele proprii, care uneori “navalesc” in viata fiecaruia , fara sa ne fie teama si fara sa declansam mecanisme subtile de aparare, contient sau/si inconstient, am trai cu adevarat adaptati la viata.

Ca sa fie posibil acest lucru avem nevoie sa ne dam atentie, sa dam atentie la ceea ce se petrece in interiorul nostru. In acest fel vom putea sa ne acceptam propriile sentimente, stari, trairi si acest lucru ne poate face sa traim adaptati. Sa ne acceptam uneori furia, alteori teama, descurajarea sau durerea. De asemenea putem sa ne acceptam curajul, blandetea si duiosia. De fapt, suntem liberi sa ne acceptam si sa traim propriile sentimente asa cum sunt. Suntem liberi sa devenim constienti de aceste sentimente. In loc sa interzicem accesul lor spre propria constiinta, le putem accepta si aceasta ne poate face liberi, adaptati si permeabili la experientele si bogatia vietii.

Pe ce va bazati atunci cand alegeti ce actiune veti intreprinde intr-o situatie data? Cei mai multi dintre noi se bazeaza pe principii, pe coduri comune pentru grupuri sau institutii, pe judecata altora (sot, prieten, o autoritate, etc), sau pe felul in care s-au comportat intr-o situatie similara in trecut.
Voi pe ce va bazati? Descoperiti!
Ce ne-ar putea ajuta sa traim Fericirea/ Adaptarea/ Implinirea, pe langa directia aleasa in libertate si acceptarea propriilor sentimente oricare ar fi ele?

Tot Carl Rogers ne spune ca avem nevoie sa acordam incredere proriilor noastre nevoi si intuitii, ceea ce se poate numi “incredere in sine”. Adica sa ne bazam pe propriile noastre credinte si sperante, pe propriile intentii si decizii. Cineva spunea ca “singurul lucru pe care il stim cu certitudine in aceasta lume si in aceasta viata este doar ceea ce vrem. Putem fi siguri ca vrem ceea vrem! Poate parea un truism, dar este important de foarte multe ori sa invatam sa facem distinctia ca “ceea ce vrem” la un moment dat e cu totul diferit de ce ar fi vrut mama/ tata/ sotul/ seful sa facem, sa simtim, sa traim.

Va propun sa dati atentie, in momentele voastre libere, acestor aspecte, de care ar putea tine starea de bine a fiecaruia. Observati doar, si dati atentie la:
      • Pe baza caror principii luati deciziile marunte in viata de zi cu zi? Ale cui sunt si pe cine satisfac ele? Puteti face o lista si poate veti descoperi ca in fiecare zi apar aceleasi persoane “in numele carora luati decizii” fara sa fiti constienti de asta;
      • Ce simtiti cu adevarat voi insiva? Nu ce ar putea simti ceilalti cand luati decizii, ci observati-va propriile sentimente, apoi acceptatile ca fiind perfect normale;
      • Cata atentie acordati zilnic propriilor voastre nevoi (emotionale, fiziologice, intelectuale, etc), propriei voastre persoane? Nu ce credeti ca are nevoie sotul/ copilul/ prietenul/ parintele, ci chiar voi insiva. Si cata incredere aveti in vocea interioara care va sopteste uneori raspunsul? Acordati-va o nota de 0 la 10, unde 0 inseamna “deloc” si 10 inseamna “totala”, pentru fiecare raspuns la cele 2 intrebari.

Succes si bucurie!

Un comentariu

  1. tina a scris la data de

    Mi-ar place mult sa pot actiona in modul expus mai sus,dar am probleme cu ceea ce se cheama “datorie” .Simt ca sunt datoare sa actionez intr-un mod in care sa nu-i faca pe cei apropiati sa sufere,asta nefiind in conformitate cu simtamintele mele totdeauna…si atunci simt ca sunt intr-un permanent conflict.

Lasa un comentariu


Ultimele comentarii

Sondaje de opinie

  • Cum apreciezi noul diperia.ro?

    View Results

    Loading ... Loading ...