Mitul caloriilor - episodul 1
Autor: Dr. Ecaterina Grigorescu
Dr. Michel Montignac pune de acord dietetica si gastronomia pastrand avantajul unui efect pe termen lung, cu conditia sa INVATAM principiile unui nou mod de alimentatie. Prin urmare, trebuie sa ne modificam obiceiurile alimentare, sa constientizam ceea ce mancam, sa ne adaptam metabolismul pentru a slabi intr-o prima etapa si, apoi, sa ne mentinem greutatea si implicit starea de sanatate.
Teoria slabirii, care se bazeaza pe o abordare hipocalorica a problemei, va ramane cu siguranta cea mai mare “gafa stiintifica” a secolului XX.
Doi medici americani, doctorul Newburg si doctorul Johnston, de la Universitatea din Michigan, au emis – intr-o publicatie din 1930 – ideea ca obezitatea ar fi mai curand rezultatul unei alimentatii prea “bogate” in calorii, decat o deficienta a metabolismului. Studiul pe care il facusera asupra echilibrului energetic se baza de fapt pe un numar de observatii foarte limitat si fusese realizat pe o perioada prea scurta de timp pentru a avea un fundament stiintific serios.
Desi dupa un timp cei doi cercetatori au emis rezerve serioase asupra concluziilor la care ajunsesera, acestea au trecut neobservate. Teoria lor era deja inscrisa in programul de studii medicale al majoritatii tarilor occidentale unde isi pastreaza un loc de onoare si in zilele noastre.
Caloria este cantitatea de energie necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 14°c la 15°c.
Nevoia de energie variaza in functie de activitatea individului, varsta, sex.
Teoria caloriilor este urmatoarea:
Daca nevoile energetice ale unui individ sunt de 2500 de calorii pe zi si el nu absoarbe decat 2000, se va crea un deficit de 500 de calorii. Pentru a acoperi acest deficit organismul uman va lua o cantitate de energie echivalenta din grasimile de rezerva ceea ce va duce, in consecinta, la o scadere in greutate.
Daca un individ absoarbe zilnic 3500 de calorii, in timp ce nevoile sale sunt de 2500, isi va crea un plus de 1000 de calorii care va fi stocat, in mod automat, sub forma de grasimi de rezerva.
Teoria pleaca de la postulatul conform caruia nu exista pierdere de energie. Este matematic! Iar formula rezulta dintr-o ecuatie inspirata direct din teoria lui Lavoisier asupra legilor termodinamicii.
S-a pus intrebarea cum au reusit sa supravietuiasca prizonierii din lagarele de concentrare timp de cinci ani, numai cu 700-800 de calorii pe zi? Dupa teoria caloriilor ei ar fi trebuit sa moara dupa ce rezervele de grasime din corp s-au epuizat, adica dupa cateva luni.
In acelasi mod se poate pune intrebarea de ce oamenii care mananca mult, adica 4000-5000 de calorii pe zi, nu sunt mai grasi (unii raman chiar mereu slabi). Oare toti acestia sunt hipertiroidieni?
Cum se explica de ce, mancand mai putin deci reducandu-ne cantitatea zilnica de calorii consumate, unele persoane continua sa se ingrase? Si de ce foarte multi oameni se ingrasa desi rabda de foame? Prin urmare de ce nu se produce pierderea in greutate, desi se reduce aportul de calorii?
De fapt, pierderea in greutate are loc, dar fenomenul este de scurta durata. Acesta este, in realitate, motivul pentru care doctorii Newburg si Johnston s-au inselat: observatiile lor s-au intins pe o perioada mult prea scurta de timp.
Fenomenul este urmatorul:
Sa ne imaginam ca nevoile zilnice ale individului sunt de 2500 de calorii si ca, timp indelungat, aportul caloric a fost realizat in functie de aceasta nevoie. Daca ratia de calorii scade brusc la 2000, se va utiliza, intr-adevar, o cantitate echivalenta de grasimi de rezerva pentru a o compensa si se va constata o pierdere in greutate.
In schimb, daca aportul caloric se stabileste de acum la nivelul a 2000 de calorii, fata de cele 2500 dinainte, organismul – determinat de instinctul sau de supravietuire – isi va ajusta foarte rapid nevoile energetice la nivelul aportului. Din moment ce nu i se dau decat 2000 de calorii, nu vor consuma decat 2000.
Prin urmare, pierderea de greutate va fi intrerupta rapid. Dar organismul nu se va opri aici. Instinctul de supravietuire il va impinge la o prudenta mai mare. Iar aceasta pr, de aici inainte decat 2000 de calorii, ei bine, isi va diminua si mai mult nevoile energetice, pana la, de exemplu, 1700 si va stoca diferenta de 300 de calorii ca grasimi de rezerva. Se ajunge, astfel, la un rezultat opus celui scontat, pentru ca – in mod paradoxal – in timp ce subiectul mananca mai putin, el va incepe din nou sa se ingrase.
De fapt, fiinta umana, animata permanent de instinctul de conservare, nu se comporta deloc diferit fata de cainele care isi ingroapa osul, desi moare de foame. Este intr-adevar paradoxal, dar cainele hranit foarte neregulat recurge la instinctul sau ancestral si isi ingroapa hrana constituindu-si, astfel, rezerve pentru cand va fi infometat.
Majoritatea personalului medical se ascunde dupa deget, deoarece pacientele care nu slabesc sunt banuite ca nu respecta dieta si ca mananca pe ascuns! Se poate pune intrebarea cum de a reusit aceasta teorie hipocalorica sa ne iluzioneze atata timp?
Exista doua raspunsuri:
• primul este ca un regim hipocaloric da intotdeauna rezultate. Privarea de hrana pe care se bazeaza duce obligatoriu la o oarecare slabire. Dar acest rezultat este intotdeauna efemer. Revenirea la situatia initiala este nu numai sistematica, dar in majoritatea cazurilor, kilogramele puse depasesc pragul anterior;
• al doilea motiv este acela ca, in zilele noastre, “scaderea caloriilor” a devenit o formidabila miza economica!
S-a observat ca regimurile hipocalorice succesive ajung sa determine o rezistenta la slabire!



























Excelent articolul ! Felicitari ! Abia astept continuarea !
abia astep continuarea!
Stiinta a facut multe greseli (reprobabile, chiar) dar timpul va cerne totul.
Fain articolul. Multumim frumos
Dr. Michel Montignac are un stil interesant, am citit cartea. Imi place cum ataca mitul caloriilor si il desfinteaza, cel putin pentru mine chestia cu caloriile, nu tine. Argumentul este solid dupa parerea mea, aceiasi chestie despre calorii o spune si Bogdan Tudor in DIETA MINTII, carte pe care am savurat-o cu placere!