Respectul de sine sau sistemul imunitar al constiintei
Autor: Virginia – Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanta si Mediere (CTCM)
Respectul de sine, imaginea de sine si increderea in sine sunt concepte cheie ale personalitatii, aflate in stransa legatura. Punerea lor in relatie permite accesul la un nivel superior de intelegere a problemelor psihologiei, dezvoltarea unui simt al directiei si orientarii cu mai mult curaj in aventura cunoasterii si acceptarii de sine, dar si in comunicarea si actiunea cu mai multa empatie in relatiile interpersonale.
Nathaniel Branden (The Six Pillars of Self- Esteem, Cei sase stalpi ai increderii in sine (trad.rom.), Ed. Amsta Publishing, Bucuresti, (2008) considera “respectul de sine – sistemul imunitar al constiintei”. Procesul educativ de construire a respectului de sine si afirmare cu incredere a personalitatii este astfel inteles ca un proces de ridicare progresiva pe treptele constiintei, un factor de mediere in provocarea pentru desprinderea de dependenta si dobandirea autonomiei si independentei intelectuale, emotionale, financiare, spirituale.
Respectul de sine, asemenea sistemului nostru imunitar, este rezultatul a doua procese fundamentale:
1. Un proces inconstient (dobandit);
2. Un proces constient (invatat).
Respectul de sine poate fi dobandit din familie daca parintii stiu sa ofere copilului un cadru in care acesta sa se simta in siguranta si ocrotit. Comportamentul parintilor nu influenteaza decisiv dezvoltarea psihica a copilului, dar poate facilita sau ingreuna dezvoltarea respectului de sine sanatos, pentru ca acesta sa devina parte naturala si integranta din viata copilului. Important este ca parintii si celelalte persoane din jurul sau, cu care acesta dezvolta relatii semnificative (bunici, profesori, vecini etc.) sa-i ofere modele de comportamente care sa-i sustina respectul de sine si sa-l influenteze cu integritate.
Comunicarea nonviolenta, aprecierea si valorizarea comportamentelor copilului, abordarea acestuia cu atentia si politetea acordata adultilor, acceptarea diferentelor, recunoasterea nevoilor si dorintelor acestuia, chiar daca nu pot fi indeplinite imediat, structurarea si disciplinarea comportamentelor sale cu autoritate si nu in mod autoritar si punitiv reprezinta cateva dintre conditiile asociate cu respectul de sine ridicat la copii.
Am participat recent la un curs despre antrenamentul mental (Mind Shaping). Noutatea strategiei propusa de formator (Andy Szekely) consta in codificarea competentelor cheie pentru antrenamentul mental si atingerea excelentei atitudinale si comportamentale. Codul RAI propus de Andy Szekely pentru antrenamentul mental este compus din trei principii fundamentale: Retentie, Atentie, Intentie. Practicarea tehnicilor de antrenament mental ne ajuta sa avem acces la resursele noastre inconstiente de creativitate pentru a depasi situatiile de blocaj (inhibitia actiunii, stari emotionale de joasa energie: rusine, vina, tristete, frica, furie, orgoliu) si a avea curajul de a sparge tiparele noastre comportamentale, fixate in jocuri psihologice distructive si scenarii de viata orientate spre esec.
Actionand cu mai mult curaj, putem face saltul spre stari cu nivel ridicat de energie (neutralitate, bunatate, iubire neconditionata, recunostinta etc). Important este ca intentiile noastre sa fie simple, pozitive, radiante (energii care se propaga din interior catre exterior) si sa respecte trei conditii fundamentale: practica iertarii, practica recunostintei si practica linistirii mintii, pentru ca toate lucrurile inspre care ne indreptam atentia, cu convingere si emotie, sa se dezvolte si sa devina realitate, datorita energiei care se deplaseaza in locul in care ne focalizam atentia.
Antrenamentul mental pentru atingerea obiectivelor reprezinta o forma speciala de focalizare, componenta esentiala a performantei in orice activitate. Defocalizarea, disocierea si detasarea de obiectivul de realizare a intentiei permit largirea perspectivei si accesul la informatii noi, utile atingerii obiectivelor.
Respectul de sine, increderea in sine si imaginea de sine sunt harti pentru propriul nostru teritoriu, persoana noastra, insa “harta nu este teritoriul” (Alfred Korzibski). Acest principiu a fost adoptat si dezvoltat de NLP, dar il intalnim in teoria si practica multor discipline. Un exemplu care-mi vine acum in minte este din pictura suprarealista a pictorului belgian René Magritte (vezi Ceci n’est pas une pipe/une pomme).
Persoanele care cunosc succesul in viata reusesc sa-si medieze conflictele cognitive si sa-si (re)ajusteze in mod eficient hartile mentale. Un rol important in acest sens il au sistemele reprezentationale (canalele senzoriale) abreviate VAKOG, adica vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ. NLP foloseste foarte mult sistemele principale VAK (vizual, auditiv, kinestezic) pentru identificarea preferintelor senzoriale. O mai buna flexibilitate in comunicare si extinderea hartilor noastre mentale se obtin prin antrenarea fiecarui sistem senzorial.
Introducerea acestor tehnici de antrenament senzorial si mental si in situatiile educationale din sistemul formal de invatamant ar avea, in timp, un impact major in atingerea finalitatilor educatiei, deoarece constiinta de sine este un rezultat al procesului personal de perceptie a lumii (familia, scoala, grupul de prieteni, locul de munca, natiunea… umanitatea), de ascultare a propriilor emotii si sentimente, precum si pe cele ale persoanelor cu care interactionam, de construire a vietii noastre psihice, prin reflectia asupra propriilor noastre ganduri, trairi interioare si comportamente.
Trezirea constiintei este o etapa necesara a procesului de schimbare pentru progresul personal si al umanitatii, dar nu si suficienta. Obtinerea performantei si atingerea excelentei in orice domeniu de activitate presupune actiune focalizata si refocalizarea atentiei in mod dirijat. Este un antrenament pe teren, o experienta dobandita in timp, prin actiune sustinuta de entuziasmul rezultat din respectul de sine superior si increderea in sine, o vointa disciplinata si directionata spre scopuri contributive, care sa aduca mai multa valoare, atat in propria viata cat si in comunitate.
Dragostea pentru propria viata, dublata de un simt puternic al valorii personale si responsabilitatii pentru propria devenire, manifestat si prin grija pentru consecintele comportamentelor noastre pe termen lung, asupra noastra, a celorlalti si pentru intreaga planeta, consolideaza constructia personalitatii noastre si ne infiinteaza in matca bine inradacinata in stalpii identitatii noastre, aducandu-ne totodata recunoasterea si iubirea aproapelui nostru, castigate pe merit, pentru ca avem curajul sa fim noi insine.
In loc de concluzii, subscriu unei idei ce apartine lui Einstein: “Experienta desavarseste cunoasterea. Restul e doar informatie.” Respectul de sine, cea mai sintetica componenta a atitudinii fata de sine si, implicit, a personalitatii (Ion Radu Tomsa, 2008), este inteles de fiecare persoana, prin autocunoastere si intercunoastere, in functie de felul in care se simte respectata si cum descopera ca au nevoie sa fie respectate persoanele semnificative din viata sa, pentru a putea dezvolta impreuna relatii sanatoase si durabile.
Bibliografie:
Branden, Nathaniel (2008), The Six Pillars of Self- Esteem, Cei sase stalpi ai increderii in sine (trad.rom.), Ed. Amsta Publishing, Bucuresti
Bulzan, Carmen (2009), Videoclipe, ed. Prier, Drobeta-Turnu-Severin
Maltz, Maxwell (1999, a), Psiho cibernetica (Imaginea de sine – cheia spre o viata mai buna), ed. Curtea veche, Bucuresti
Maltz, Maxwell (2002, b), Magia imaginii personale, ed. Curtea veche, Bucuresti
Tomsa, Ion Radu (2008), Psihologia personalitatii si legenda personala, ed. Argument, Bucuresti
Syekely, Andy (2000, a), NLP, Calea succesului, ed. Amaltea, Bucuresti
Szekely, Andy (2009, b), Manual de training Mind Shaping, AS Training & Coaching
Pagini web:
http://www.dezvoltarepersonala.ro/mindshapingblog/
http://www.andyszekely.ro/
http://www.alphaleaders.ro/
http://www.svedu.ro/curs/tc/c8_1.html
http://psiholog.proeducation.md/parinti/8.html
http://www.damaideparte.ro/index.php/respectul-de-sine-stima-de-sine/387/
http://www.evenimentul.ro/articol/cum-apare-constiinta-de.html



























e foarte adevarat ceea ce scrie in acest articol,dar as vrea sa aprofundez aceasta tema ,si nu am acces la bibliografie deoarece ,sint departe de voi, in alta tara.Va intreb , nu gasesc aceste editii si pe internet .Va multumesc
Daca tot sunt la rubrica comentarii, atunci voi comenta.
Interesanta interpretare, dar un pic departe de adevar.
Sau poate ca nu este departe de adevar, insa poate ca autorul nu a reusit sa transmita intru totul ideea.
Daca dorim sa avem respect de sine, trebuie sa avem incredere in sine si ca sa avem incredere in sine trebuie sa avem o buna imagine de sine, sau mai exact o buna constiinta de sine. Si ca sa ajungem la constiinta de sine mai intai trebuie sa stim ce este sinele omului. Asadar, ce este sinele? Acesta trebuia definit prima data si apoi celelalte asa cum decurg ele unele din altele. Daca atunci cand explicam un fenomen sau mai multe fenomene nu prezentam si conexiunea dintre acestea, rolul pe care il joaca unele fata de altele, cu siguranta demersul teoretic este sortit esecului.
Revin la intrebarea: ce este sinele? Cum este definit si pe ce premise este fundamentata interpretarea lui?
Mai mult decat atat trebuie facuta distinctia dintre sinele normal, sinele deviant si sinele delincvent pentru ca cititorul sa poata avea repere suficiente pentru a intelege exact la ce ne referim. Caci si hotul, sau teroristul, sau speculantul au respect de sine si chiar mai multa incredere in sine decat are un om corect si la locul lui.
Sa facem deci lumina, nu doar sa filosofam!
Si inca un comentariu mai am si il adresez tuturor celor care s-au avantat sa invete foarte bine nu stiu cate limbi straine, dar au uitat sa vorbeasca corect limba romana. In pagina aceasta, prima reclama este o invitatie, un indemn, care incepe cu “FI MEMBRU…”. Dragilor a scrie “fi membru” cu un singur “i” este o grava eroare de gramatica. Am vazut ca este destul de frecventa aceasta greseala in mediul on-line. Dragilor nu uitati sa vorbiti si sa scrieti corect in limba romana. Va reamintesc dragilor, celor care au uitat, ca verbe precum a fi, a devini, a sti, a veni etc. se scriu la conjunctiv persoana a doua singular cu doi de “i”, adica tu sa fii, tu sa stii, tu sa devii, tu sa vii etc.
Of of!!!
Interesant articolul,dar destul de arid.Are dreptate CRISTI atat pe partea filozofica si,mai ales in ce priveste gramatica.Sperin perfectionare si explicatii mai pe intelesul tuturor(sau cel putin pentru foarte multi)
ce pot spune , CRISTI nu poate functiona decat dupa directiile impuse de altii. cea ce nu a inteles el inca de la viata , este ca viata este tesuta pe panza filosofiei. si ca aberatii de genul ce este sinele sunt intalnite in carti , in care oamenii isi planteaza propria fiinta pentru asi descoperii adevarata fata . Sa te respecti este ceva ce nu tine de tine , este ceva involuntar ,primordial , nu avem cum sa schimbam asta, acest fenomen este controlat de subconstient cea ce face ca toata situatia sa para fara scapare , in fond asa si este , nu poti impune subconstientului ceva de care esti constient, ganditi-va daca ar fi mers asa de usor viata ar fi avut alt traseu iar oamenii nu ar mai avea nevoie de acest principiu prost al vietii. La ce te ajuta sa te respecti sau sa fii respectat? la nimic, sincer, sunt doar ideei ale societatii care ne fac sa degeneram din evolutia noastra , iar pentru a evolua noi nu trebuie sa cunoastem aceste insusiri ce ne definesc in viata sau care ne calsifica sau ne raporteaza in diverse poztii si situatii . NOI TREBUIE SA NE TRAIM VIATA FARA APELATIVE DE GENL…. INCEARCA SA VEZI VIATA VARA ACESTE SENTIMENTE PRIMITIVE DE EPOCA DE PIATRA