10.5.2009 | Categorii: Pentru ea |  

Va constientizati emotiile? Sau va este teama de ele?

Autor: Carmen Demi
Specialistii in formarea si dezvoltarea Inteligentei Emotionale spun ca oamenii cu o constiinta emotionala dezvoltata stiu sa isi recunoasca si sa isi accepte propriile emotii, au o constiinta emotionala activa si sunt capabili de empatie.

Apare intrebarea, valabila pentru fiecare dintre noi, in ce masura suntem constienti de propriile noastre emotii? Cum va recunoasteti emotiile? Daca ar fi sa va dati o “nota” prin care va autoevaluati aceasta capacitate de constientizare, care ar fi aceasta?

Daca nu receptati si nu simtiti organic emotiile atunci s-ar putea spune ca nu simtiti nimic!

Oare asa sa fie? In ce termeni va descrieti propriile emotii? De exemplu, atunci cand vorbiti unei persoane despre “…si cand a spus asta, parca am simtit un pumn in stomac…” sau “…cand m-a privit am simtit ca plutesc …”. Iata descrieri in termeni fizici ale unor senzatii corporale, care de fapt reprezinta “metafore” exprimate lingvistic pe baza unor reprezentari din mentalul nostru. Problema apare datorita faptului ca am devenit “fiinte civilizate”, in sensul in care ne-am pierdut (?) capacitatea de traire a propriilor emotii in mod autentic, am invatat o serie de metode prin care sa ne ascundem de emotiile noastre, sa le disimulam si ne-am perfectionat in a vorbi despre ele, in loc sa le traim si sa le exprimam cu adevarat! Uneori chiar ne este teama de ele!

Ceea ce se intampla este ca atunci cand, dupa o perioada lunga de nemiscare, o parte din muschii picioarelor se atrofiaza si aproape ca nu mai putem sa mergem. Adica “uitam” sa ne folosim emotiile la fel cum picioarele noastre “uita” sa mearga. Vestea buna este ca putem sa reinvatam sa dam atentie starilor personale si sa folosim informatiile pretioase pe care ni le ofera emotiile proprii, la fel cum putem sa reinvatam sa mergem, dupa o pauza lunga. Treptat, cu exercitiu si vointa de a redeveni intregi emotional.

Pentru a trezi in voi aceasta puternica resursa interioara va propun sa va puneti cateva intrebari in fiecare dimineata sau in orice alt moment bun pentru voi si sa ramaneti deschisi pentru raspunsuri:
      - Cum ma simt?
      - In ce parte a corpului simt asta? Cum stiu eu ca simt asta?

Nu exista un raspuns “universal”, cum nu exista raspunsuri “bune” sau “rele” la aceste intrebari. S-ar putea sa simtiti teama – teama de a recunoaste propria stare/ emotie. Si asta e ceea ce ati invatat dupa o experienta in care ati trait o intensa stare de durere, frica, furie, anxietate, etc. Si ati invatat poate, ca e mai “simplu” sa ignori, sa eviti constientizarea acestor stari crezand ca astfel ele nu mai exista. E ca atunci cand un copil de 3 ani, punandu-si mana la ochi, crede ca astfel el insusi nu mai este vazut de mama sau altcineva din preajma. Ne “facem” ca nu exista! Doar ca ele, emotiile noastre, exista, nu dispar si cu cat le ignoram, cu atat devin mai puternice si vor gasi o cale nepotrivita sa isi elibereze cantitatea de energie acumulata, printr-o exprimare neadecvata, la un moment dat!

Continuati sa dati atentie, sa recunoasteti cat mai des starile si emotiile pe care le simtiti. Descoperiti in ce parte a corpului vostru se cuibareste teama sau iubirea! Treptat veti descoperi in acest fapt o resursa de putere si nu o slabiciune, cum fals sunt educati , din pacate multi copii, atunci cand parintii le spun: “nu plange ca te faci de ras…”, ori “sa nu vada prietena ta ca suferi, arata-i ca nu iti pasa”.

Voi continua cu pasii urmatori pentru cresterea capacitatii de contientizare a propriilor emotii, intr-un numar viitor.

Astept feddback-ul si intrebarile voastre pe aceasta adresa carmen@elitedcm.ro

Nici un comentariu

Lasa un comentariu


Lista autori

Ultimele articole pe blog

Ultimele comentarii

Sondaje de opinie

  • Cum apreciezi noul diperia.ro?

    View Results

    Loading ... Loading ...

Recomandarile noastre