Arhive pe blog
Frustrarea – o oportunitate deghizata
Pana nu demult inca mai consideram frustrarea ca un sentiment negativ si incercam sa ma tin departe de ea. Insa mi-am schimbat perspectiva asupra ei.
Hai sa iti arat doua extreme nefunctionale!
Situatia 1
Imagineaza-ti cum ai accelera un motor fara sa bagi in viteza. Cresc numarul de rotatii, consumul de benzina creste, motorul se incinge… si atat, ca masina nu pleaca de pe loc!
Situatia 2
Unele persoane isi iau timpul necesar sa isi planifice in detaliu ce ar vrea sa faca, in cele mai mici detalii. Si totusi nu incep sa faca nici macar cel mai mic pas in directia scopului lor.
Frustrarea este starea de nemultumire in care esti nesatisfacut de locul in care te afli si stii ca poti mai mult sau poate sa iti fie mai bine.
Asta e bine! Inseamna ca ai un sentiment in interiorul tau care te predispune la a te misca intr-o directie noua.
Canalizarea acestei porniri de “a face ceva” si a iesi din acea stare inconfortabila pentru unii inseamna sa se “ambaleze” si sa incerce sa risipeasca frustrarea prin actiuni violente.
La cealalta extrema, frustrarea se manifesta prin rationalizarea excesiva a sentimentului de frustrare si inceperea conturarii starii perfecte dorite intr-un mod abstract.
Dar stii care e smecheria? Pentru a gestiona in mod benefic frustrarea ai nevoie de abordari din ambele emisfere (actiune si planificare). E drept, nu in formele lor excesive!
Primul pas pe care il poti face in momentul in care realizezi ca ai o frustrare e sa te opresti pentru cateva secunde, poate chiar minute, si sa constientizezi ca simti acea frustrare.
Al doilea pas este sa identifici sursa frustrarii care poate fi o nereusita, o conjunctura nefavorabila sau orice altceva iti intra in atentie.
Al treilea pas este sa MULTUMESTI pentru ca simti acea frustrare! Ok, vei spune, pasul unu si doi au sens, dar cum adica sa MULTUMESC pentru ca sunt frustrat?
Uite cum:
De fapt frustrarea este un semnal de OPORTUNITATE! Undeva in tine, ai realizat ca exista un contrast intre starea prezenta si starea dorita. SI MAI MULT, ai realizat ca e posibil sa te indrepti catre o stare/situatie care are un grad mai inalt de satisfactie.
Al patrulea pas poate ascunde o capcana! De prea multe ori cand te simti frustrat vrei sa fii oriunde numai in acea stare/ situatie NU. Frustrarea are o putere de a misca o cantitate mare de energie si e pacat sa nu o folosesti spre a te indrepta spre o directie clara. Asa ca data viitoare cand vei fi frustrat, dupa ce iti clarifici care e situatia din care vrei sa iesi, sa identifici si starea/situatia dorita foarte clar.
Al cincilea pas. Porneste in directia dorita fiind tot timpul constient ca situatia nedorita se poate repeta. Astfel, pe de o parte vei fi motivat sa eviti ca o situatie neplacuta sa se repete si pe de alta parte esti motivat sa realizezi un obiectiv care te va aduce in situatia dorita.
Combinatia simultana de “ma indepartez de ce nu-mi doresc” si “ma apropii de ceea ce imi doresc” este probabil cea mai puternica forma de motivare, si este folosita de multi traineri de dezvoltare personala. Printre acestia si Tony Robbins care o numeste “conditionare neuro-asociativa”. Stiu ca functioneaza pe oricine pentru ca foloseste comportamente umane de baza.
Concluzie: Data viitoare cand te vei simti frustat te poti relaxa si poti chiar zambi!
Tocmai ai identificat o oportunitate de a trece la un nivel superior!
Navigare placuta printre provocarile zilnice!
Suntem creatorii propriului succes!
Vestea si mai buna – este ca o putem face “in joaca”!
Pentru ca este vacanta, pentru ca ne dorim sa facem “altceva” decat am facut de-a lungul anului, sa iesim din rutina si monotonia zilelor cu program de serviciu, va propun sa va amintiti de copilaria voastra. Atunci cand “jocul” era cel mai important lucru pe care-l aveati de facut in viata!
Poate ca va amintiti de voi insiva cand aveati 10 -12 ani si va jucati impreuna cu colegii de clasa sau cu vecinii. Ce imagini aveti cu voi insiva acum? Ce personaj, din ce poveste sau film va imaginati ca sunteti? Si care era scenariul in care fiecare dintre voi avea un rol?
Si poate va aminititi si mai departe in timp de voi, atunci cand aveati 5 -6 ani, era seara si mama va citeste din povestile minunate care ne-au incantat tuturor copilaria. Care este personajul fata de care v-ati simtit atrasi? Ce fapte eroice minunate va imaginati ca infaptuiti, in ce decor magic, impreuna cu cine?
Acum va este deja mult mai usor sa va amintiti de varsta la care construiati castele din cuburi colorate sau poate poduri marete peste rauri involburate. Ori desenati pe coli de hartie imagini indraznete din propria voastra imaginatie sau pe nisipul plajei construiati castele impunatoare cu ziduri, canale si creneluri. Pe toate le faceati simplu, usor si natural. Poate ca starea traita atunci ar fi cea mai aproape de ceea ce numeam in numarul trecut al revistei - Flow State.
Atunci, in copilaria noastra, eram cu totii constructorii visatori ai propriei lumi in care traiam cu toata fiinta, in care credeam cu toata fiinta.
Si pentru ca acum, la maturitate, purtam in noi propria copilarie si avem aceeasi capacitate de a visa si – de ce nu – de a crede in propriile vise, va propun sa VISATI despre voi insiva. Deveniti creatorii propriei voastre lumi, remodelati propria persoana si lumea – la inceput in imaginatia voastra – astfel incat sa fie exact asa cum v-ati dori sa fie. O lume in care sa fiti siguri ca v-ar placea sa traiti. Fiti indrazneti in visurile voastre si aveti incredere – la fel ca in copilarie – ca realitatea devine ceea ce vreti voi sa devina.
Poate ca v-ar placea o lume mai putin agitata si mai calma, in care voi insiva sa fiti relaxat, chiar si atunci cand mergeti la serviciu sau la cumparaturi. Poate ca visati sa aveti succese in plan professional si va imaginati cum veti arata si cum va veti simti in acele situatii de succes.
Foarte important in acest joc este sa descoperiti care este cu adevarat VISUL vostru si nu ce credeti despre posibilitatea de a va realiza visul. Chiar daca mintea voastra rationala de adult va va spune uneori ca “…asa ceva nu se poate” sau “….nu e posibil…”, singurul lucru pe care-l aveti de facut este sa continuati sa va imaginati lumea si pe voi insiva asa cum v-ar placea sa fie, sa fiti.
Si pentru ca in copilarie ne jucam si visam in fiecare zi, nu doar o data pe saptamana, acordati-va cateva minute pe zi pentru acest joc. Ca beneficiu imediat veti observa ca la finalul lui veti fi mai relaxati, mai optimisti si increzatori in posibilitatile voastre. Mai mult decat atat, lumea chiar va incepe sa se schimbe, va deveni treptat ceea ce visati si credeti voi ca este. Pentru ca LUMEA incepe cu fiecare dintre noi.
Ceea ce la inceput parea doar o joaca, treptat ar putea deveni un act constient de transformare a propriei fiinte si, implicit, a lumii in care traim. Am putea deveni CREATORI cu adevarat pentru noi insine si pentru lumea din jur. Si toate acestea ca si cum ne-am juca.
Va propun sa va jucati astfel pentru ca inca suntem in vacanta si avem nevoie din cand in cand sa ne amintim de noi insine si de copilaria noastra plina de resurse. Avem nevoie sa descoperim, macar in concediu, si sa dam atentie dorintelor si viselor noastre despre success si despre o lume mai buna in care sa traim cu totii!
Succesuri…
Zilele trecute aveam cateva discutii cu o seama de colegi de ai mei (oameni de prin asigurari) si am ramas surprins cat de simplu discutam cu totii despre succes. Multi dintre ei spuneau ca nu au cum sa inregistreze succes. Si cand i-am intrebat ce e aia „succes” era sa iau bataie, pe bune… chiar nu stiu cum am scapat. Au fost prea surprinsi de intrebare si au ajuns in punctul in care se intrebau: „Cum, nu e un cuvant simplu? Nu stim toti ce e aia ?”. PE DRACU’ STIM! AM DESCOPERIT CA NU STIM NIMIC! Deci, hai sa ne radem impreuna despre subiectul asta, vreti?
Ce e succesul, oameni buni? Fiecare are simbolurile lui pentru succes: fie bunurile detinute, fie relatiile familiale, fie realizarile profesionale, fie sacrificiul pentru altii (copii, frati, parinti), fie cinstea/corectitudinea/deontologia, fie sufletul curat, fie toate astea la un loc sau cate putin din fiecare.
Nu e rau, nu? Ca daca am fi toti la fel ne-am duce dracului accelerat, ok?
Hai sa vedem cand apar problemele! Noi, oamenii, avem nesansa unui model de gandire care ne saboteaza la tot pasul: MAI MULT INSEAMNA MAI BINE !!!
Pai daca aplicam asta la simbolurile noastre de succes, ce obtinem?
• vrem mai multe bunuri;
• vrem relatii familiale aproape perfecte pentru care ne sacrificam pe noi;
• vrem profesie cat China, adormim dracului la job si uitam cum ii cheama pe copii;
• ne sacrificam cat mai mult si ajungem sa scoatem ochii plozilor care sunt mai tarziu “nerecunoscatori” si isi aleg singuri drumul in life;
• suntem cinstiti si aplicam toate regulile - chiar si acelea care jeneaza oamenii si ii limiteaza;
• stam toata ziua la biserica si murim de foame dupa aia;
• sau obosim incercand sa le facem pe toate…
O fi bine, o fi rau, cine dracu stie ?
De ce ne e rau cu aceste apucaturi? PENTRU CA RESURSELE SUNT LIMITATE….asa o sa zica multi, si atunci trebuie sa ne luptam pt ele.
CHIAR TOATE RESURSELE SUNT LIMITATE? Luate ca atare, da, fiecare in parte este limitata, DAR secretul este in teoria suficientei.
Ce e aia? Decat sa faci 2 lucruri din 10 de nota 10, iar 8 lucruri sa te lase repetent in viatza, n-o fi mai cool sa incerci sa fii de nota 7 la cat mai multe din ele? Ia sa vezi cand se termina benzina limitata cum te apuci de sport mergand pe jos. Ia sa vezi cand iti da sefu’ o penalizare si o mustrare peste bot si resursa de motivatie de la job se termina cum te duci frumushel acasa si te distrezi ca la balamuc cu plozii care ti se urca in cap.
Daca privesti resursele in ansamblul lor si nu pe fiecare in parte, ti se arata INFINITU’. Daca nu iti iese din prima, trage frate un rachiu pe nemancate ca nu dai gres! O sa realizezi atunci ca resursele nu mai sunt limitate, nu mai exista insuficienta si consecinta este ca iti va disparea cel putin pentru un timp pofta de COMPETITIE prost inteleasa.
O sa-ti scada colesterolul, o sa-ti iasa analizele bine, o sa-ti zambeasca nevasta care ieri era acra toata, o sa te bage sotul in seama ca si cand te-ar fi vazut chiar acum venind de la coafor cu o freza inspirata si alte asemenea mici placeri ale vietii.
Si ce daca te-or boscorodi altii cu mare pofta pe la colturi? E despre tine sau despre ei? Tu decizi!
SUCCESUL ne da respectul de sine. Dar succesul e altul pentru fiecare dintre noi. De aia vedeti la tot pasul oameni mari care se compromit cu porcarii de 3 lei, nu au respect de sine. De aia vedeti oameni saraci si fericiti care tin fruntea sus o viatza intreaga. E despre Succes!!!
Respectul de sine vine din 2 mari locuri: valoarea propriei persoane si capabilitatile de care esti constient.
Cu alte cuvinte, merit eu sa fiu fericit?…si apoi: sunt capabil sa obtin ceea ce m-ar face fericit?
Ia ganditi-va si vedeti cum ati putea sa raspundeti voi la aceste intrebari?
Si dupa ce veti raspunde sincer incercati sa scrieti asta pe legitimatia de serviciu si s-o puneti la gat oameni buni: merit sa fiu fericit, am tot dreptul sa fiu fericit si sunt capabil sa fac asta chiar azi.
Tura viitoare vom vorbi despre cand si unde poti fi fericit…daca mai vrea cineva palavrageala de asta de la mine…deci e dupa feedback…
Va iubesc pe toti !!!
STAREA DE “FLUX”
Pentru ca in ultima vreme am fost preocupata de intelegerea mai profunda a unei stari foarte specifice, va voi impartasi cateva din informatiile si concluziile mele. Este vorba despre o stare aparte pe care noi o putem numi starea de flux, altii o numesc in the zone sau flow state.
Va propun ca, inainte de a citi mai departe, sa va opriti aici si acum pentru cateva clipe si, dand frau liber intuitiei si imaginatiei voastre, sa faceti propria descoperire. Ce inseamna pentru fiecare dintre voi Starea de flux – Flow state?
Cum va simtiti cand va ganditi la o posibila astfel de stare? Doar observati ce se schimba, ce este diferit in fiinta voastra interioara. Cum ar fi pentru voi sa traiti aceasta stare acum?
Atunci cand am citit studiile psihologului Mihaly Csikszentmihaly care si-a dedicat o mare parte din viata observarii si inregistrarii unor astfel de trairi, am descoperit sensul si legatura cu ceea ce unii dintre dezvoltatorii NLP-ului numesc in the zone. Este vorba despre aceeasi stare de flux, de curgere. Pentru a da o perspectiva NLP acestei sintagme este nevoie sa facem referiri la Nivelurile Neurologice.
Exista in NLP conceptul de Niveluri neurologice care are la baza o teorie a antropologului Gregory Bateson (1972). El a identificat mai multe niveluri fundamentale de invatare si de schimbare. Fiecare dintre ele este mai abstract decat cel anterior si cu cat este mai abstract, cu atat are un impact mai mare asupra individului uman sau sistemului in care functioneaza.
Exista un nivel al actiunilor concrete, un nivel mai abstract al Credintelor si Valorilor, ori cel al Identitatii. Fiecare dintre acestea determina comportamentele noastre, alegerile si deciziile pe care le luam, felul in care ii influentam pe altii, felul in care ne raportam la grupuri de oameni, la sisteme mai largi.
Atunci cand vorbim despre Starea de Flux si avem in vedere principiile NLP, apare necesara o legatura de congruenta intre aceste niveluri.
Din perspectiva lui Mihaly, starea de flux este caracteristica acelor momente in care implicarea noastra intr-o activitate ne capteaza atentia, genereaza perceptii intense care sunt corelate cu sentimente puternic pozitive. Atata vreme cat ne concentram genul activitatii conteaza mai putin. Schiatul sau cititul, o converstie, orice munca luata in serios – esential este sa realizam o activitate care sa ne puna optim creierul la treaba. Si astfel parca nici nu am depune vreun efort – ni se pare ca lucrurile se rezolva singure, manate de o forta care este in noi sau cu noi pur si simplu.
Si acum, dragi cititori, va propun sa va opriti pentru cateva clipe din citit si sa va amintiti de cele mai recente momente din viata voastra in care ati trait o Stare de Flux. Momente in care ati simtit ca faceti totul cu usurinta si placere, chiar daca altora li se parea greu. Pana si timpul pare ca se opreste in loc.
Descoperiti in memoria voastra felul in care va simteati atunci si observati starea. Este concentrare intr-un mod relaxat.
Si ramane doar aparenta contradictia in termeni. Pentru ca in astfel de momente suntem concentrati spre o actiune exterioara – prin atentie, dar ramanem relaxati si calmi in interiorul fiintei noastre. Si putem trai aceasta stare de flux indiferent ca suntem intr-un examen sau citim o carte.
Este deja in experienta voastra si puteti s-o retraiti oricand doriti. Cu cat veti fi mai constienti de ea, cu atat va va fi mai usor sa repetati voluntar experienta oricand doriti.
Si pentru ca aceasta stare ne permite accesul mai rapid la resursele interioare de care avem nevoie in diferite situatii ale vietii, va propun sa experimentati acum, pentru cateva clipe, un exercitiu de intrare rapida in the zone, in doar cativa pasi:
1. Ganditi-va in care situatie de viata, personala ori profesionala, anticipati ca aveti nevoie sa fiti in starea de flux?
2. Care ar fi rezultatul pe care-l doriti concret? Ce v-ar ajuta sa obtineti acest rezultat?
3. Si acum, amintiti-va de acele momente in care ati simtit ca, facand ceea ce faceati, timpul nu mai exista, totul este usor si placut si ca ati fost in contact cu voi insiva, foarte profund.
4. Pastrati aceasta stare si pasiti in imaginatia voastra spre situatia din viitor catre care va indreptati si in care ati anticipat ca v-ar fi utila starea de flux.
5. Si acum, doar observati ce este diferit, care este atitudinea voastra fata de evenimentul anticipat? Ce noi posibilitati apar pentru voi?
Si ori de cate ori veti dori, veti putea accesa toate resursele de care aveti nevoie pentru a trai experientele de viata cu satisfactie si placere.
Astept feedback-ul vostru despre cum a fost pentru voi acest exercitiu si despre ce alte clarificari ati avea nevoie legat de Starea de flux.
Coaching pentru meseria de parinte
Majoritatea dintre noi nu ne multumim sa fim performanti doar la locul de munca, ci vrem acelasi lucru si in propria familie. Doar ca resursele pe care le avem la indemana pentru fiecare din aceste doua obiective sunt in dezechilibru.
Pentru a fi buni profesionisti am invatat ani intregi la scoala, liceu, facultate, in mastere sau MBA-uri, am citit sute de carti, am participat la zeci de evenimente si conferinte in tara sau in strainatate, am facut training intern sau extern, am petrecut zile intregi in fata internetului si nici macar toate acestea nu sunt de ajuns intotdeauna.
Pentru a fi un bun parinte… putem numara pe degete sursele de informare sau dezvoltare de abilitati.
Si chiar dupa ani intregi de pregatire profesionala, daca vrem intr-adevar sa ne dezvoltam pe deplin propriul potential si sa ajungem acolo unde visam sa fim, apelam la COACHING pentru a ne accesa resursele latente si a merge inainte cu succes maxim.
Sistemul numit PROGRAMARE NEUROLINGVISTICA ofera celui care este coach un set de instrumente foarte utile in acest proces, unul dintre acestea fiind cel de MODELARE. De fapt modelarea a stat la baza aparitiei programarii neurolingvistice cand Richard Bandler si John Grinder si-au propus, in anii 70, in SUA, sa afle ce si cum fac oamenii de succes din diverse arii profesionale (terapie, vanzari, sport, management, antreprenoriat) ca sa obtina rezultate remarcabile. Ceea ce au aflat a fost ulterior sistematizat in ceea ce azi cunoastem ca NLP.
Modelarea se refera de fapt la preluarea de resurse de la alte persoane, observand si investigand ce anume din ceea ce fac le asigura succesul. Daca avem un obiectiv bine formulat si identificam exact resursele care ne lipsesc in cadrul procesului de coaching, ulterior putem sa identificam aceste resurse la alte persoane, urmand sa le preluam, aplicandu-le la propria persoana pentru a verifica efectele pozitive.
De exemplu: imi pot propune ca obiectiv sa imi imbunatatesc abilitatea de a-l asculta pe copilul meu fara sa il intrerup sau sa imi impun parerea mea, cum fac de obicei (stare actuala) si vreau sa ii pot acorda intreaga mea atentie atunci cand imi povesteste ceva despre el (stare dorita). Daca descopar printre cunoscutii mei o persoana care face acest lucru, o pot observa mai atent cand traieste cu copilul ei aceasta situatie si o pot intreba ce anume si cum anume face acest lucru. Iar acest proces poate fi structurat folosind un model din NLP numit – NIVELE NEUROLOGICE. Acestea sunt:
• MEDIU – cadrul in care acea relatie de comunicare are loc. Poate aflu ca acesta este mereu un loc linistit unde sunt doar ei doi si niciodata in galagie, aglomeratie sau graba.
• COMPORTAMENT – ce anume face acea persoana. Poate pentru o comunicare eficienta cu copilul sta la acelasi nivel cu el si pastreaza un timp indelungat un contact vizual. De asemenea, nu este preocupat de alte activitati in acelasi timp.
• CAPACITATI – ce stie sa faca. Poate are abilitatea de a pune intrebari deschise mai mult decat intrebari inchise.
• CREDINTE SI VALORI – ce credinte si valori motiveaza acest comportament. O valoare implicata in aceasta relatie poate fi cea de respect fata de copil, pe care il considera o persoana demna de respect, si nu o credinta de genul „copiii trebuie doar sa taca si sa asculte”.
• IDENTITATE – care este rolul pe care si-l asuma, cum se vede ea in relatie. La nivel de identitate acea persoana se poate vedea pe sine ca parinte ca fiind un „facilitator al dezvoltarii potentialului copiilor” si nu ca un specialist autoritar care le stie pe toate si trebuie mereu sa dea raspunsuri corecte de-a gata celor mici.
• SPIRITUAL – in ce conceptie, misiune, incadreaza persoana respectiva toate elementele anterioare, cum ar fi „Oamenii au misiunea de a se dezvolta continuu si de a contribui cat mai mult la dezvoltarea celorlalti”.
Exista abilitati manifestate in relatia cu copiii vostri pe care ati prefera sa le imbunatatiti? Aveti in jurul vostru persoane care au aceste abilitati si le admirati pentru asta? Daca stiti persoane care raman calme cand copiii lor fac toate nazdravaniile posibile sau persoane care au o relatie foarte deschisa cu copiii lor sau persoane care isi impart foarte bine viata intre profesie si familie si ati dori sa reusiti la fel de bine, profitati de sansa si intrebati-i cum anume fac acel lucru si ce anume cred despre situatiile respective.
Chiar daca procesul nu va fi la fel de sistematic ca cel facut de un coach profesionist, aveti sansa sa obtineti indicii care v-ar putea ajuta sa va imbunatatiti abilitatile astfel incat sa fiti si mai multumiti de propria performanta. Impreuna cu copiii vostri, bineinteles.
Autor: Mihaela Zaharia, trainer Lateral Thinking™ & Six Thinking Hats®, Mind Master
Articol aparut in Business Woman Magazine Nr. 4 - www.businesswoman.ro
Rezolvarea problemelor impreuna cu copiii
Copiii sunt creativi. Multi suntem de acord cu asta. Mai putini insa folosim acest lucru in mod deliberat in relatie cu copiii nostri. Am preluat, unii mai mult, altii mai putin, in mod constient sau mai putin constient atitudinea generala a parintilor nostri (si a parintilor parintilor nostri) cum ca doar noi adultii vorbim (fiindca suntem „mai mari” si stim mai bine), iar copiii trebuie doar sa asculte.
De ce nu am asculta si noi ceea ce ne spun copiii, de ce nu i-am intreba si pe ei atunci cand cautam solutii la vreo problema care ii priveste?
Tineti minte povestea cu tirul blocat intr-un tunel in Franta pe care nimeni nu stia cum sa il scoata de acolo? Nimeni, in afara de un copil care le-a propus sa dezumfle rotile.
Dar copiii nu au idei doar in astfel de momente de criza izolate, ci au idei mai ales in problemele care ii afecteaza personal si isi doresc foarte mult ca aceste idei sa fie luate in seama de adulti. Atunci cand ii cerem unui copil sa faca un anumit lucru el nu are decat doua variante: sa se supuna si sa faca acel lucru sau sa se opuna si sa nu-l faca. Insa nu simte ca el a contribuit cu ceva la decizia care il priveste. De aceea din ce in ce mai multi psihologi sugereaza ca metoda prin care putem avea succes intr-o proportie mult mai mare in educatia copiilor nostri este cea care ii implica si pe copii in generarea solutiilor posibile si rezolvarea problemelor.
Adele Faber si Elaine Mazlish, autoarele cursului pentru parinti „Cum sa vorbesti eficient copiilor”, ne propun un model de rezolvare a problemelor in 5 pasi:
1. Ascultam ceea ce are de spus copilul in legatura cu situatia si ii aratam ca il intelegem.
2. Ii vorbim copilului despre ceea ce simtim noi in legatura cu acel lucru.
3. Invitam copilul la o sesiune de generare de idei impreuna cu noi.
4. Scriem toate ideile (ale lui si ale noastre) fara sa le evaluam.
5. Hotaram impreuna care idei raman valabile si o alegem pe cea pe care o vom pune in aplicare.
Un subiect propus pentru jocul de rol in care sa se aplice aceasta metoda in timpul cursului este cel in care un copil isi anunta parintii ca vrea sa renunte la lectiile de pian. Intamplator, una din participantele la curs traise aceeasi experienta cand avea 10 ani si a povestit intregului grup cum s-a derulat:
- Mama, nu mai vreau sa fac lectii de pian!
- Cum poti sa spui asa ceva? Tu ai vrut sa faci lectii de pian!
- Da, dar nu mai vreau fiindca nu imi place sa merg atata drum pana la profesoara acasa, de doua ori pe saptamana si sa exersez numai eu singura cu ea, iar prietenii mei in timpul asta sa se joace impreuna. Vreau sa stau si eu cu prietenii mei.
- Adica atata timp am dat o groaza de bani pe lectiile tale ca acum sa spui ca tu vrei sa stai cu prietenii tai?
- . . .
- Bine, n-ai decat sa nu te mai duci! Dar sa nu te prind ca te razgandesti, fiindca n-am sa-ti mai dau niciodata bani pentru lectii de pian!
- Eu nu ma mai duc!
Fetitei de fapt ii placeau lectiile de pian si chiar s-a razgandit in timpul liceului si a vrut sa le reinceapa cu aceeasi profesoara. Dar profesoara n-a mai primit-o la ore dupa o pauza atat de lunga, iar acum, adult fiind, regreta ca nu mai stie sa cante la pian. Daca mama ar fi stiut sa exploreze motivele reale care o nemultumeau pe fetita si sa ajunga impreuna la o solutie, acum, chiar si dupa 15 ani, toata lumea ar fi fost multumita.
Solutia? 5 minute in plus si un dialog de genul celui de mai jos:
- Mama, nu mai vreau sa fac lectii de pian!
- Inseamna ca ceva in legatura cu aceste lectii te nemultumeste. Ce anume?
- Nu imi place ca merg prea mult pe jos pana la profesoara acasa si nu imi place sa stau singura cu ea si mi se pare ca merg prea des, de doua ori pe saptamana. Iar prietenii mei se joaca intre ei si ma cheama si pe mine cu ei, dar eu nu am timp sa stau cu ei pentru ca sunt la ore sau pe drum.
- Aha, inteleg acum ce te nemultumeste. Eu stiu ca tu ai vrut sa incepi aceste lectii fiindca iti place sa canti la pian si mi-e teama ca daca renunti acum, ai sa regreti mai tarziu. Crezi ca am putea gasi o solutie astfel incat tu sa continui lectiile, dar sa fii multumita?
- Da, cred ca da.
- Ok, hai sa vedem ce idei avem sa rezolvam aceasta problema! Ce propui?
- Sa fac lectii o data la doua saptamani.
- Eu notez toate ideile si apoi vedem care se potriveste cel mai bine. Altceva?
- Sa ma duci tu la ore. Si sa fac ore impreuna cu alt copil.
- Ok. Eu as mai spune sa faci ore o data pe saptamana, dar sa fie cu 30 de minute mai lungi, ca sa nu mai pierzi timp pe drum. Si poti sa schimbi ora de lectii astfel incat sa te pot lua eu cu masina de la profesoara cand ma intorc de la serviciu. Mai ai si alte idei?
- Nu.
- Bun, atunci le evaluam pe cele pe care le avem. Sa faci lectii o data la doua saptamani… de la doua ori pe saptamana, mi se pare cam rar si cred ca ai sa pierzi ritmul.
- Ok, atunci le fac o data pe saptamana, dar am sa vorbesc cu profesoara sa schimbe ora ca sa ma poti lua cu masina.
- Si le faci mai lungi cu 30 de minute?
- Da, le pot face chiar cu o ora mai lungi daca exersez impreuna cu o prietena. Fiindca asa nu m-as mai plictisi.
- Ok, atunci vorbim cu profesoara sa gaseasca o eleva care isi doreste sa faca orele cu tine si sa schimbe ora de incepere.
- Ce bine! Acum vreau sa fac lectii in continuare! Or sa imi placa si mai mult!
Cand veti aplica aceasta metoda cu copiii vostri vor fi uimiti la inceput, apoi vor fi incantati, iar voi veti fi placut surprinsi de bogatia lor de idei si de… dorinta lor de cooperare!
Autor: psih. Mihaela Zaharia, trainer Lateral Thinking™ & Six Thinking Hats®, Mind Master
Articol aparut in Business Woman Magazine Nr. 3 - www.businesswoman.ro
Vreau sa fac dragoste cu un inger
Am participat acum ceva timp la un seminar despre ingeri si acolo le-am zis: Vreau sa fac dragoste cu un inger!
Ok, a fost raspunsul lor, dupa un moment de stupoare, …dar el vrea?:) …Adica…ce te face sa crezi ca ingerii fac dragoste?
Nu stiu…eu cred ca fac!
Noi suntem obisnuiti sa gandim ca ingerii sunt niste fiinte pure (ceea ce este perfect adevarat), iar in aceasta puritate nu ar incapea sexul. Religia crestina ne-a invatat ca sexul e ceva murdar, sau cel putin, tine de carnal, este opus spiritualului. Alte religii, care ne redau libertatea, considera, din contra, sexul ca fiind o cale importanta de elevare spirituala…Nu am intalnit insa pana acum nicaieri ideea ca ingerii ar face dragoste…
Bine, circula in Europa Evului mediu doctrina mistica a sucubilor si a incubilor, spirite masculine si feminine (gen Zburatorul), dar acestia erau niste demoni malefici care provocau fantezii erotice distructive, astfel incat victimele se trezeau epuizate fizic si psihic dupa o intalnire cu „vizitatorul”, si de cele mai multe ori sfarseau prin a muri. Toate tratatele despre vrajitorie scrise in Evul Mediu amintesc despre astfel de cazuri de „victime”, barbati si femei, care erau chinuite de demonii pasiunii erotice (pentru mai multe amanunte vezi Ioan Petru Culianu, Eros si magie in Renastere).
Alte entitati malefice bantuiau corpurile si sufletele inlantuite, in secolul al 19-lea si inceputul secolului al 20-lea, cand, in majoritatea tarilor Europei a avut loc celebra cruciada impotriva onaniei, in care masturbarea era vazuta ca fiind sursa tuturor maladiilor si era asociata cu boala psihica (o cuprinzatoare descriere a acestei problematici o gasim in Anormalii de Michel Foucault). Reminiscente ale acestei mentalitati, intr-o forma mai „soft” o intalnim si in ziua de azi, inclusiv la noi in tara, la anumite categorii de persoane!
Cert este ca victimele unor astfel de demoni chiar sufereau chinuri fizice si psihice. Era oare convingerea lor, cultivata de altii, ca sexul e murdar si distruge spiritul, strigatul constiintei vinovate si urletul de fiara al pasiunii incatusate? Era oare victima tot una cu agresorul, dar la un alt nivel?
Raspunsul la aceasta intrebare il putem gasi intorcandu-ne privirea asupra ingerilor. Astfel, Drunvalo spune ca „ingerii cu care esti conectat sunt tu literalmente, pe alt nivel de existenta. Ei nu sunt “altceva” sau “altcineva” separat de tine. Ingerii sunt cine suntem noi.” Pentru Drunvalo, ingerii fac parte din ceea ce multe traditii spirituale considera a fi Sinele Superior. Noi existam pe multe alte nivele fizice de viata, spune el, iar aspectele Sinelui la aceste nivele sunt denumite, colectiv, Sinele nostru Superior. Din aceasta perspectiva, Sinele nostru Superior are un Sine Superior, si asa mai departe, ajungand intr-un lant in final la Dumnezeu.
Asadar, ce reprezinta tot ce am scris pana acum? O plonjare in adancuri pentru a zbura spre inaltimi!
Spre locul unde o imbratisare de inger te duce direct la Dumnezeu si te inspira sa fii tu insuti un inger. Este de ajuns sa simti o singura data iubirea unui inger, pentru ca apoi s-o cauti toata viata. Vei fi in stare sa faci lucruri la care nici nu te-ai fi gandit, sa schimbi viata ta din temelii, sa fii iubire si vibratie inalta si sa devii tu insuti un inger pentru a te putea uni cu el.
Faceti dragoste cu ingerii … sau lasati-i pe ei sa faca dragoste cu voi!
Fericirea nu este ceva intamplator
“ Fericirea nu este ceva intamplator, ci urmarea unor ganduri si actiuni corecte”. Acestea sunt cuvintele unui reprezentant al filosofiei antice budiste, o filosofie care s-a ocupat indelung de modelarea fericii, de elaborarea metodelor si cailor pentru dobandirea ei.
Dintr-o alta perspectiva, filosofia antica greceasca ne transmite idea ca “Nefericirea poate fi controlata iar fericirea poate fi invatata”. Reprezentantii de seama ai acestei filosofii au fondat adevarate scoli de fericire, pentru a inradacina prin repetare rezultatele gandirii lor in mintile si trupurile elevilor. Limita de demarcatie intre stiinta – si arta de a trai, asa cum exista ea astazi, le era straina. Scopul lor era de a forma caracterul elevilor, astfel incat acestia sa traiasca echilibrat si fericit; iar drumul pe care ajungeau intr-acolo era presarat cu repetarea unor trairi pozitive.
In scoala infiintata de filosoful antic Epicur, elevii faceau exercitii de dezvoltare a imaginatiei; invataceii obisnuiau sa-si imagineze cum ar privii maestrul lor anumite situatii prin ei treceau, ori se vizualizau la o varsta mai inaintata pentru a descoperi cum privesc ei cu ochii unei persoane mature si intelepte propria existenta.
Desigur ca astazi, filosofia este privita ca un drum mai degraba theoretic spre cunoastere, dar anticii considerau ca intelepciunea nu este utila decat in masura in care te antrenezi in aplicarea ei la viata.
Dintr-o anumita perspective, as putea spune ca misiunea lor a fost preluata si dezvoltata de o seama de cercetatori moderni din domenii conexe cum ar fi: psihologia si neurostiintele.
Cercetatorii de astazi confirma valoarea acestor tehnici mentale, caci imaginile mot modela creierul – asa cum va spuneam intrun articol anterior – aproape in aceeasi masura cu experientele reale.
Dupa mai mult de doua milenii, teoriile moderne ale invatarii ne confirma si ele ca tot ceea ce percepem, simtim sau gandim – ne tranforma creierul, fie ca vrem, fie ca nu.
Conform principiului invatarii de “tip Hebb” (psiholog Canadian), “dupa ce vei termina de citit acest articol , creierul tau va arata altfel”. De fiecare data cand citim un text, gustam un fruct sau invatam pasii unui dans nou, de fiecare data transformam in creierul nostru sute de conexiuni intre neuroni. Nenumarate experimente de neurofiziologie confirma acest lucru.
In acest proces, repetitia joaca un rol important. Pentru ca legaturile formate sa ramana stabile timp indelungat, este nevoie sa repetam , fie ca e vorba de pasii unui dans, fie de trairea unei emotii ,in mod voluntar, ca si muschii, celulele cenusii au nevoie de antrenament pentru a ramane in forma. Talentele si abilitatile pe care nu le folosim, dispar. Acest lucru este valabil pentru toate aptitudinile creierului.
Capacitatea de a fi fericit, poate fi antrenata , si este nevoie sa fie repetata in mod voluntary pentru a fi mentinuta. Repetitia si obisnuinta sunt absolute necesare pentru a determina creierul sa-si schimbe modul de functionare. Si cel mai important pentru fiecare dintre noi – e nevoie sa fim dispusi sa depunem acest efort. Suntem gata sa facem foarte mult pentru cariera noastra, pentru statutul nostrum social, pentru educatia coiilor nostrii – si toate acestea sunt scopuri exterioare fiintei noastre. In ce masura suntem dispusi sa facem eforturi pentru a trai mai impliniti si fericiti cu noi insine?
Raspunsul apartine fiecaruia dintre noi.
Dalai Lama spunea in 1999, in dialogurile sale cu un grup multidisciplinar de cercetatori: “ Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotarare, effort si timp”. Iar Stiinta nu poate decat sa consimta deplin.
Inteligenta emotionala in educatia copiilor
Cand ceilalti ne critica sau ne acuza dand vina pe noi pentru disconfortul lor, de multe ori ne simtim atacati. Si chiar daca nu am vrea sa ne trateze asa, de multe ori avem si noi tendinta de a-i acuza pe ceilalti cand ne simtim inconfortabil. Si facem acest lucru chiar si cu copiii nostri, desi nu ne place si nu credem ca e cel mai bun mod de comunicare. Solutia? Sa ne adresam celorlalti vorbind in primul rand despre noi.
Mesajele de tip “Eu” au fost identificate acum 40 ani de catre psihologul pentru parinti, Thomas Gordon. In metoda E.S.P.E.R.E. sintagma care se refera la acelasi lucru este “a vorbi la capatul tau de relatie”. In comunicarea nonviolenta mesajele de tip “Eu…” reprezinta o constanta a celor patru pasi din schema de comunicare:
1. Eu observ …
2. Eu simt …
3. Eu am nevoie de…
4. Eu iti solicit sa …
Mesajele de tip Eu se folosesc atunci cand dorim sa schimbam un comportament incacceptabil al copilului, dar vrem sa facem acest lucru intr-un mod neinvaziv. Putem sa le folosim in locul mesajelor de tip “Tu…” care il pot face pe copil sa se simta acuzat, vinovat, evaluat, nedereptatit, respins - stari care nu duc la ceea ce intentionam sa obtinem de fapt: un comportament responsabil, adecvat situatiilor, pe care copilul este in stare sa il initieze singur si de buna voie, chiar si atunci cand nu suntem de fata.
Asadar o acuzatie precum: “Niciodata nu iti pui hainele la loc” devine: “Ma simt inconfortabil cand vad haine aruncate prin casa fiindca eu am nevoie de ordine. Ai putea te rog sa le pui la locul lor?”
O etichetare ca “Esti lenes!” devine: “Mie imi place ca lucrurile sa fie facute intr-un timp mai scurt.”
O predica precum: “Nu e frumos sa lovesti alt copil, chiar daca ti-a luat jucaria. Tie ti-ar place sa fii lovit?Nu cred” (care se refera doar la ce a fost inadecvat, dar nu conduce catre solutie) ajunge: “Eu cred ca aceasta situatie se poate rezolva si atfel. Tu ce crezi, poti propune alta solutie?”
O critica precum “Ai intarziat!” se schimba in: “Nu-mi place sa astept. Cum ai putea sa ajungi la timp data urmatoare?”
Un ordin ca: “Pune-ti jucariile la loc inainte de culcare!” se transforma in: “Ma astept sa iti pui jucariile la locul lor inainte de a te culca.”
In principiu acest mod de a face o afirmatie exprima asumarea responsabila a perceptiilor, gandurilor, sentimentelor si nevoilor proprii. Iar fiecare comportament al copilului, fie ca ne place sau nu, este o modalitate gasita de el de a-si satisface o nevoie. Si primul pas in a identifica alt tip de comportament care sa satisfaca in acelasi timp si nevoile lui si nevoile noastre este sa ne exprimam noi aceste nevoi. Unul din efectele care se obtin imediat dupa inceperea folosirii corecte a mesajelor de tip Eu este reactia copiilor de genul “N-am stiut ca te simti asa …cand eu … “.
Poate ca unora le vom parea egoisti fiindca vorbim prea des despre noi, insa in realitatea relationala folosirea mesajelor de tip Eu este un semn al unui nivel ridicat de inteligenta emotionala.
Bineinteles, acest tip de mesaj nu inseamna ca nu ne intereseaza ce gandeste, simte sau percepe celalalt, fie ca este copil, fie ca nu. Putem foarte simplu si e de preferat sa il intrebam.
Si nu inseamna nici ca automat vom obtine de la el raspunsul visat. Din contra chiar, aceasta abordare presupune maturitatea de a accepta un raspuns care poate fi diferit de al nostru sau diferit de raspunsul pe care speram noi sa il primim. Dar copilul abordat astfel se va simti tratat corect, valorificat, important, va simti ca avem incredere in el sa gaseasca singur alternative la comportamentul inadecvat si acest lucru va duce la o stima de sine si incredere crescuta in propriile abilitati. Ceea ce ne dorim cu totii, cred, la copiii nostri.
Vacanta pasiva sau vacanta activa - ce intelegi tu prin vacanta?
Ce intelegi tu prin vacanta?
Dormit? Scaldat? Stat la soare? Urcat pe munte?
In general, prin vacanta se intelege odihna, relaxare si distractie.
Mai nou a aparut conceptul de vacanta activa, prin care majoritatea oamenilor inteleg pe langa cele de mai sus si o doza buna de adrenalina (miscare, parapanta, urcat pe munte, etc.).
Daca le combini, obtii o experienta mai complexa si probabil mai realista din punct de vedere al satisfacerii nevoilor umane.
Daca ne gandim mai in profunzime, ajungem probabil la o concluzie foarte fireasca: vacanta este timp pentru tine!
Timp in care tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. Timp in care sa iti satisfaci toate dorintele carora nu le-ai putut da curs in restul anului. Timp pentru a avea grija de nevoile si dorintele tale.
Conform celebrului autor american Antony Robbins, oamenii tanjesc sa isi satisfaca doua categorii de nevoi fundamentale: nevoile personalitatii si nevoile spiritului.
Prima categorie contine nevoia de Confort, Varietate, Importanta si Apartenenta (conectare cu ceilalti).
Aproape toate formele de manifestare sociala contribuie la indeplinirea acestor nevoi, iar oamenii simt o inclinatie puternica sa si le satisfaca in primul rand.
Daca arunci o privire la vacanta de exemplu, poti observa comportamente tipice in concediu, care raspund acestor nevoi:
• Apelam la o agentie de turism recunoscuta si sigura (confort);
• Mergem in locuri in care nu am mai fost sau facem lucruri pe care nu le-am mai facut (varietate);
• Vrem un hotel cat mai luxos (importanta);
• Mergem impreuna cu un grup de prieteni (apartenenta).
Ce se intampla insa cu nevoile spiritului?
Dupa Robbins, nevoile spiritului sunt Cresterea si Contributia. Cresterea este nevoia de evolutie – sa devii mai bun, sa excelezi. Contributia se refera la a face ceva valoros pentru ceilalti si pentru societate.
Eu cred ca viitorul va pune in valoare satisfacerea acestor nevoi chiar si in contextul vacantelor.
De ce? Uita-te in jur!
Avem din ce in ce mai putin timp si ne dorim sa il fructificam din ce in ce mai bine.
• Unii oameni isi iau concedii in care participa la actiuni umanitare;
• Altii calatoresc in jurul lumii ca sa isi extinda orizonturile;
• Unii invata ceva nou cum ar fi o limba straina sau un sport;
• Altii pleaca in calatorii de tip aventura facand echipa cu oameni pe care nu i-au mai intalnit inainte.
Acest gen de activitati inglobeaza, din fericire, satisfacerea tuturor celor 6 tipuri de nevoi. Imbina satisfacerea nevoilor personalitatii cu cele ale spiritului.
Cand pleci intr-o aventura ai parte de varietate si noutate, ca de aceea e o aventura, dar ai si o doza de confort si siguranta pentru ca iti poti alege insotitorii si traseul. Cand te intorci din calatorie, nevoia ta de importanta (semnificatie) este pe deplin satisfacuta: ai o audienta de preteni cu urechile ciulite, fascinati sa iti asculte povestea.
Pe de alta parte, legaturile care se creaza intr-o echipa de aventurieri (nevoia de conectare) sunt foarte solide si durabile. Ai ocazia foarte speciala sa inveti lucruri noi de la oameni cu experiente foarte diferite (nevoia de crestere). In plus, ai ocazia sa si contribui cu experienta ta la functionarea echipei in care te integrezi.
BOOT Campul - Cel mai interesant mod de a privi o vacanta:
Cand te uiti la televizor la filme de aventuri sau concursuri pentru temerari, ai putea sa te gandesti ca toate astea nu sunt pentru tine. Ca nu e momentul, ca nu sunt indeplinite conditiile, ca nu ai bani, putere sau ca ceilalti nu te vor accepta.
Si totusi…
Daca ai avea de povestit prietenilor tai cum a fost in concediu, ce tip de experienta ai alege?
Despre plaja la mare sau concediu la cabana de la munte se pot spune destul de putine lucruri.
Dar despre momentele de neuitat petrecute impreuna cu un grup de fosti necunoscuti (actuali prieteni devotati) poti depana amintiri pentru tot restul vietii.
Nevoile tale cele mai profunde – dezvoltarea personala si contributia se implinesc atunci cand iti dai voie sa privesti vacanta in alt mod.
O experienta de acest tip este tabara de antrenament (BOOT Camp). Conceptul de BOOT Camp a fost dezvoltat initial de specialistii in instructie militara, dar s-a extins apoi pentru aplicatii mult mai „civile”. Exista astfel tabere pentru slabit, pentru invatat limbi straine, pentru leadership, etc.
Ceea ce are foarte special o experienta de tip BOOT Camp este tocmai abordarea integrativa. Participantii invata, fac antrenamente fizice, participa la activitati optionale si cel mai important lucru dintre toate: creaza o comunitate. Aceasta este cea mai puternica metoda de invatare accelerata din cate exista.
Imagineaza-ti ca dupa o astfel de experienta ramai prieten pe viata cu patru – cinci dintre camarazii tai din tabara.
Cum arata viata ta in aceasta noua lumina?
Cum te manifesti tu atunci cand stii ca orice s-ar intampla, are cine sa te sprijine. Cum te simti cand stii ca ai prieteni carora sa le faci o vizita sau cu care sa iti petreci un week-end in oricare colt de tara?
Pentru majoritatea participantilor, un BOOT Camp este o experienta de transformare dramatica. O poza in parcursul dezvoltarii personale pe care nu vei vrea niciodata sa o mai dai jos de pe perete.
-
Noutati & anunturi
Descarca gratuit un document util cu sfaturi pentru
prevenirea transmiterii
GRIPEI AH1N1
ESTECK - una dintre cele mai rapide si complexe metode de testare a starii de sanatate ce exploreaza in sistem 3D, non-invaziv 96 de zone ale organismului.
Masoara sistemeul hormonal si neurovegetativ, verifica sistemul imunitar, determina echilibrul acido-bazic din organism si cu NOUL soft se poate masoara rata variabilitatii pulsului si oxigenarea periferica in acelas timp cu electrosomatograma.
-
Abonare la blog
Revista online
Avocatii sanatatii
Toate articolele din...
Lista afectiuni/boli
-
Parteneri
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Loading ...