Arhive pe blog
Fericirea nu este ceva intamplator
“ Fericirea nu este ceva intamplator, ci urmarea unor ganduri si actiuni corecte”. Acestea sunt cuvintele unui reprezentant al filosofiei antice budiste, o filosofie care s-a ocupat indelung de modelarea fericii, de elaborarea metodelor si cailor pentru dobandirea ei.
Dintr-o alta perspectiva, filosofia antica greceasca ne transmite idea ca “Nefericirea poate fi controlata iar fericirea poate fi invatata”. Reprezentantii de seama ai acestei filosofii au fondat adevarate scoli de fericire, pentru a inradacina prin repetare rezultatele gandirii lor in mintile si trupurile elevilor. Limita de demarcatie intre stiinta – si arta de a trai, asa cum exista ea astazi, le era straina. Scopul lor era de a forma caracterul elevilor, astfel incat acestia sa traiasca echilibrat si fericit; iar drumul pe care ajungeau intr-acolo era presarat cu repetarea unor trairi pozitive.
In scoala infiintata de filosoful antic Epicur, elevii faceau exercitii de dezvoltare a imaginatiei; invataceii obisnuiau sa-si imagineze cum ar privii maestrul lor anumite situatii prin ei treceau, ori se vizualizau la o varsta mai inaintata pentru a descoperi cum privesc ei cu ochii unei persoane mature si intelepte propria existenta.
Desigur ca astazi, filosofia este privita ca un drum mai degraba theoretic spre cunoastere, dar anticii considerau ca intelepciunea nu este utila decat in masura in care te antrenezi in aplicarea ei la viata.
Dintr-o anumita perspective, as putea spune ca misiunea lor a fost preluata si dezvoltata de o seama de cercetatori moderni din domenii conexe cum ar fi: psihologia si neurostiintele.
Cercetatorii de astazi confirma valoarea acestor tehnici mentale, caci imaginile mot modela creierul – asa cum va spuneam intrun articol anterior – aproape in aceeasi masura cu experientele reale.
Dupa mai mult de doua milenii, teoriile moderne ale invatarii ne confirma si ele ca tot ceea ce percepem, simtim sau gandim – ne tranforma creierul, fie ca vrem, fie ca nu.
Conform principiului invatarii de “tip Hebb” (psiholog Canadian), “dupa ce vei termina de citit acest articol , creierul tau va arata altfel”. De fiecare data cand citim un text, gustam un fruct sau invatam pasii unui dans nou, de fiecare data transformam in creierul nostru sute de conexiuni intre neuroni. Nenumarate experimente de neurofiziologie confirma acest lucru.
In acest proces, repetitia joaca un rol important. Pentru ca legaturile formate sa ramana stabile timp indelungat, este nevoie sa repetam , fie ca e vorba de pasii unui dans, fie de trairea unei emotii ,in mod voluntar, ca si muschii, celulele cenusii au nevoie de antrenament pentru a ramane in forma. Talentele si abilitatile pe care nu le folosim, dispar. Acest lucru este valabil pentru toate aptitudinile creierului.
Capacitatea de a fi fericit, poate fi antrenata , si este nevoie sa fie repetata in mod voluntary pentru a fi mentinuta. Repetitia si obisnuinta sunt absolute necesare pentru a determina creierul sa-si schimbe modul de functionare. Si cel mai important pentru fiecare dintre noi – e nevoie sa fim dispusi sa depunem acest efort. Suntem gata sa facem foarte mult pentru cariera noastra, pentru statutul nostrum social, pentru educatia coiilor nostrii – si toate acestea sunt scopuri exterioare fiintei noastre. In ce masura suntem dispusi sa facem eforturi pentru a trai mai impliniti si fericiti cu noi insine?
Raspunsul apartine fiecaruia dintre noi.
Dalai Lama spunea in 1999, in dialogurile sale cu un grup multidisciplinar de cercetatori: “ Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotarare, effort si timp”. Iar Stiinta nu poate decat sa consimta deplin.
Unde incepe lumea
Lumea, asa cum o vedem, ia nastere in mintea noastra. Creierul nostru primeste multiplele informatii transmise de simturi si are loc un proces gradat de prelucrare a datelor brute.
Ce s-ar schimba in felul in care traiti daca din acest moment v-ati percepe ca fiind centrul lumii. Da, centrul lumii voastre? Pentru ca fiecare dintre noi este de fapt centrul propriei lumi.
Care ar fi starea voastra daca acum, in acest moment, ati deveni constienti de acest lucru - lumea incepe din interiorul fiintei voastre. De unde anume din interior ar incepe? Raspunsul dat de cercetarori este ca din mintea noastra. Dar in practica mea de relatii cu oamenii, in consiliere, raspunsurile primite spun altceva. Majoritatea oamenilor raspund ca incepe de undeva din centrul fiintei lor, si arata zona inimii.
Si acest raspuns nu contrazice cu nimic. Dimpotriva - confirma ceea ca va spuneam intr-un articol anterior despre Mintea intrupata.
Neurologul german Gerhard Roth a incercat sa exprime in cifre gradul in care perceptia si raspunsurile creierului la stimuli din mediu s-au rafinat pe parcursul evolutiei. La viermele lat, care are un sistem nervos dintre cele mai simple, circuitele nervoase raspund la orice stimul exterior cu doar un singur raspuns - in medie. De aceea comportamentul lui e in totalitate influentat de mediul inconjurator.
La salamandre in schimb, al caror creier este cat un bob de mazare, acesta raspunde cu mai multe mii de impulsuri la fiecare semnal exterior transmis de organele de simt. Prin urmare, salamandra nu este controlata in exclusivitate de mediul exterior, ci are si o viata interioara, relativ simpla.
Roth estimeaza ca in cazul oamenilor, al caror sistem nervos este cu mult mai complicat decat al salamandrei, fiecarui semnal exterior ii revin mai multe milioane de impulsuri interioare. Creierul nostru este un organ preocupat in primul rand de sine insusi, iar senzatiile sunt in mare masura produse chiar de el.
Si iata ca acum apar justificate cuvintele unui intelept al secolului XX: “Viata nu e facuta din evenimente, ci din interpretrea noastra asupra evenimentelor”. Si daca ne amintim de cercetarile multidisciplinare realizate tot la sfarsitul secolului XX, cele care releva ca mintea si creierul nostru functioneaza pe principii si mecanisme de autoreglare si autogenerare, putem sa deducem ca suntem capabili sa ne modelam realitatea - lumea - asa cum alegem, asa cum dorim sa fie.
Si iata ca lumea incepe cu noi insine - pentru fiecare dintre noi.
Ce noi posibilitati vi se deschid stiind aceste lucruri?
Suntem membrii unei societati globale?
Atunci cand imi pun aceasta intrebare, raspunsul meu este “da, sigur ca suntem”. Traim cu totii in aceasta epoca a informatiei, in aceasta lume in care valorile traditionale sunt contestate si in care principalele institutii traditionale ale societatii civile se descompun. Observam in jurul nostru, si chiar traim in propria experienta redefiniri profunde ale familiei, relatiei dintre sexe si a sexualitatii.
Si in acest timp observam cum religia nu si-a dezvoltat o etica adecvata pentru epoca in care traim. Potrivit sociologului Manuel Castells, “traim intr-o societate de tip retea, in care schimbarile majore isi au originea in respingerea valorilor dominante ale societatii – patriarhat, dominatia si controlul naturii de catre om, crestere economica si consum nelimitat”.
Din miscarile anilor ‘60-’70, care au “maturat” lumea industriala spulberand aceste valori patriarhale, s-a nascut o viziune alternativa, bazata pe respectul demnitatii umane, pe idea durabilitatii si pe o conceptie ecologica despre lume.
Si astfel, este in curs de formare o noua societate civila, si dupa cum spune Castells, aceasta “isi dezvolta propria ei politica, si este conectata la valori si teme care izvorasc din experienta de viata a oamenilor”. Apar coalitii si organizatii civile preocupate de probleme reale ale oamenilor, iar dintre temele lor preferate sunt: incalzirea globala, energii regenerabile, problemele femeilor, remodelarea regulilor si a institutiilor care faciliteaza globalizarea, opozitia fata de elementele modificate genetic si promovarea unei agriculturi durabile, si ecodesignul.
Cititnd de curand despe toate acestea mi-am pus din nou intrebarea “suntem noi membrii unei societati globale?”. Raspunsul a venit din nou, da – suntem, cu toate ca in viata pe care o traim cu totii, asa involburata si agitata cum este, suntem supusi la tensiuni si presiuni ce tin mai degraba de supravietuire, decat de o viziune globala asupra vietii si societatii.
Cu toate acestea suntem membrii unei societati de tip retea globala prin problemele comune cu care ne confruntam, prin atitudinile pe care le avem fata de realitatea traita. Percepem in jurul nostrum aceleasi schimbari, la nivelul valorilor si traditiilor, si incepem sa fim preocupati de calitatea vietii pe care o traim, exprimata in calitatea alimentelor pe care le consumam, a relatiilor pe care le dezvoltam.
Sau ar trebui sa fim - imi spun! Inca nu avem organisme ale societatii civile care sa lupte pentru toate aceste lucruri pe care de altfel ni le dorim si suna bine: calitatea vietii, alimente nemodificate genetic si ecologice, ecodesign – adica o viziune de reproiectare a oraselor si cladirilor in care muncim si traim, astfel incat sa fie durabile si ecologice.
Inca nu avem aceste structuri ale societatii civile. Si oare de cine depinde? Raspunsul este ca depinde de fiecare dintre noi, pentru ca suntem membrii acestei societati, si pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom intelege ca doar noi suntem responsabili pentru felul in care traim.
Spiritul intrupat
Spuneam in articolul trecut despre relativ recentele descoperiri ale stiintelor cognitive – anume ca mintea umana , in manifestarile ei oricat de abstracte, modeleaza corpul uman si este modelata de experientele corpului uman.
Si mai departe, ne putem intreba – dar spiritual uman, unde isi are el locul?
Intelesul originar al spiritului in traditiile filosofice si religioare antice, este cel de “respiratie a vietii”. Din perspectiva timpurilor noastre, respiratia vietii ar putea fi o metafora perfecta pentru reteaua complexa de procese metabolice – care este caracteristica definitorie a tuturor sistemelor vii.
Spiritul – respiratia vietii – “suflarea sfanta” din Biblie, este ceea ce avem in comun cu toate fiintele vii. El ne hraneste si ne mentine in viata.
Pe de alta parte, exista mai multe descrieri ale experientelor spirituale, si ele sunt suprapuse de multe ori cu experientele religioase si mistice. Ce au in comun acestea? E vorba de experiente directe ale realitatii, non-intelectuale, si sunt independente de contextele culturale si istorice. Majoritatea descrierilor se refera la experiente traite intens, la stari de plenitudine a mintii si corpului.
Asadar, spiritualitatea este intrupata si ea. Mai mult, aceasta perspectiva transcende separarea dintre minte si corp, ca si pe cea dintre sine si lume.
Caracteristica centrala in aceste momente spirituale este un sentiment profund al unitatii cu intregul, de apartenenta la univers – ca un tot.
Sentimentul acesta de unitate cu lumea naturala, este confirmat pe deplin de noua conceptie stiintifica asupra vietii, si ne dam seama cat de profund suntem legati de intreaga tesatura a vietii, din jurul nostru si din intreg universul.
Daca privim astfel lumea, vedem ca nu suntem aruncati in haos, ci facem parte dintro mare ordine, dintro mare simfonie a vietii.
Apartinem Universului, suntem la noi acasa in el, iar experienta aceasta a apartenentei poate conferi o semnificatie deosebit de profunda vietii noastre.
Mintea intrupata
Studii relativ recente ale cercetatorilor in domeniul lingvisticii cognitive ne vorbesc despre faptul ca gandirea noastra abstracta-conceptuala este intrupata fizic in corpul si creierul nostru.
Semnificatia afirmatiei acestor cercetatori este mai importanta decat pare la prima vedere. Cand spun ca mintea este intrupata ei inteleg mult mai mult decat faptul evident ca avem nevoie de un creier pentru a gandi. Ei se refera la faptul ca ratiunea noastra este modelata, in mod essential, de natura noastra fizica si experienta noastra corporala.
Afirmatiile lor se alatura altor studii recente care dovedesc un fapt nerecunoscut pana nu de mult, si anume: o mare parte din gandirea noastra este inconstienta si opereaza la un nivel inaccesibil constiintei obisnuite.
Acest “inconstient cognitiv” cuprinde nu doar operatiunile cognitive automate, ci si cunostintele si credintele noastre tacite. Si astfel, fara sa ne dam seama, inconstientul nostru cognitiv ne modeleaza si structureaza intreaga gandire constienta.
Adica modul in care gandim este total dependent de felul in care traim subiectiv experientele la nivel corporal, prin perceptii, senzatii, miscari. Iar felul in care gandim ne modeleaza comportamentele si felul in care experimentam realitatea.
Lakoff si Johnson, doi cercetatori in lingvistica cognitivista, sustin ca “structura corpului si creierului nostru determina conceptele pe care le putem forma si rationamentele pe care le facem”.
Ei mai spun ca cea mai mare parte a gandirii umane este metaforica, intelegand prin aceasta ca ne proiectam experienta noastra corporala si senzoriala folosind metafore pentru a descrie abstractiuni, asa cum facem cand afirmam “cred ca pot sa prind ideea asta…” sau “acest lucru ma depaseste cu mult”.
Fiecare dintre noi se pare ca detine sute de astfel de metafore de baza si marea lor majoritate sunt dobandite automat si inconstient in prima copilarie. Pe cele mai multe dintre ele le folosim fara ca macar sa fim constienti deoarece originea lor se afla in experienta corporala de baza. Un fapt uimitor este acela ca aceste metafore de baza-primare tind sa fie aceleasi in majoritatea limbilor din lume.
Si pentru a face un scurt rezumat: ce ne spun savantii?
Ca mintea este intrupata in intreaga noastra fiinta. Ca gandirea este in cea mai mare parte inconstienta, iar conceptele noastre, oricat de abstracte ar fi, sunt in mare masura metaforice.
Cei doi cercetatori pe care i-am amintit mai sus, in cartea lor “ Philosophy of the Flash” , isi argumenteaza cercetarile si afirmatiile prin aceea ca avem nevoie sa ne cunoastem cu adevarat pe noi insine, asa cum suntem, cu tot cu dimensiunea noastra spirituala. Dar “unde” ar putea fi sediul spiritualitatii daca acceptam ca mintea este intrupata?
Diferenta dintre stres si eustres
Ce putem face pentru a fi mai putin stresati
Si inainte de orice altceva, stim ce este stresul? Desigur ca am putea aduce o multime de definitii, si pentru fiecare dintre noi unele ar fi mai aproape de adevar decat altele.
Specialistii au ajuns la concluzia ca exista 2 forme de stres: cel pozitiv – eustres – caracterizat de o stare de mobilizare interioara si determinare pentru atingerea unor scopuri, ori de bucurie sau entuziasm; pe de alta parte exista stresul “negativ” – distres – cel caracterizat de stari de discomfort fizic sa/sau emotional, tensiune musculara, cresterea presiunii sangvine, etc.
Stresul este prezent in viata oricarei fiinte vii si fiecare dintre noi dezvolta strategii personale pentru a face fata factorilor stresanti. Uneori acestea functioneaza, alteori mai putin. Ce putem face pentru a fi mai eficienti in gestionarea vietii cotidiene prin controlul starilor noastre de stres? Care ar fi instrumentele cu ajutorul carora sa putem deveni personae mai sanatoase, mai fericite, care-si traiesc viata cu bucurie?
Primul pas pe care va propun sa-l faceti este sa descoperiti ca aveti controlul propriilor voastre stari de zi cu zi. DA – aveti acest control, chiar daca de multe ori suntem tentati sa-i responsabilizam pe cei din jur pentru starile noastre de enervare, suparare, tristete, spunand – “seful este de vina…”, “din cauza sotiei…”, “un necunoscut din metrou m-a enervat…”.
Incepi acum prin a privi stresul ca pe o sursa interna de enegie – doar a ta si sub controlul tau. Deja ai facut un pas foarte mare spre starea de bine pe care ti-o doresti, pentru ca stii ca esti deplin capabil si responsabil pentru a controla ceva ce este in puterea ta.
Si in acel moment vei lua o decizie, sau vei face o alegere: este mai bine pentru tine sa lupti sau sa fugi? Vrei sa-ti folosesti energia interna pentru a obtine un rezultat – cel dorit de tine, sau poate vrei sa eviti un conflict? Care dintre atitudini te-ar face sa te simti mai bine?
Orice decizie vei lua, atata timp cat o vei face in mod constient, amintindu-ti ca detii controlul starilor si alegerilor tale, beneficiile tale vor creste substantial.
Asadar aminteste-ti mereu in situatiile de criza – STA IN PUTEREA TA SA ALEGI MODUL SI DIRECTIA IN CARE ACTIONEZI, ORICAND.
Va vorbeam despre pasii pe care-i puteti face pentru a transforma stresul perceput negativ – distres, in eustres – stresul perceput pozitiv, ca sursa de energie interna. Si primul pas pe care l-am propus a fost sa descoperiti ca aveti controlul propriilor voastre stari de zi cu zi. Pentru ca DA, il aveti.
Pasul numarul doi are menirea de a va aduce siguranta. Cum?
Faceti o lista cu toate acele situatii care va streseaza, lista pe care puteti s-o actualizati ori de cate ori este nevoie, poate zilnic, ori poate mai rar.
Uneori veti taia de pe lista acele situatii despre care observati ca “va lasa rece”, adica va simtiti neimplicati ori detasati atunci cand se intampla. Poate ca ati observat ca de ieri , atunci cand managerul va reproseaza ca nu ati realizat proiectul la termen si nu are rabdare sa va asculte argumentele, in loc sa va simtiti frustrati si nervosi, observati ca s-a schimbat ceva in atitudinea voastra. Poate sunteti mai calmi si ii cereti sa va sculte, ori poate ca reveniti atunci cand seful este mai calm…
Sau vor fi zile in care adaugati situatii stresante noi in lista voastra. Aceasta va va aduce siguranta prin constientizarea faptelor de viata care genereaza stari de frustrare, nemultumire, tensiune, conflict sau teama.
Ceea ce urmeaza sa faceti este important – la sfarsitul fiecarei zile ve-ti rupe hartia pe care ati scris lista despre care v-am vorbit. Si a doua zi veti face alta, pe care o veti rupe la sfarsitul zilei.
Cum va simtiti deja la gandul ca rupeti lista cu situatii stresante? Chiar daca acum – in timp ce citit , nu puteti anticipa efectul acestei metode, doar experimentand veti trai starea de eliberare pe care o genereaza.
Si ca o recapitulare a pasului doi:
- Scrieti in fiecare zi lista care sa contina cat mai multe din situatiile zilnice stresante., pe care o puteti completa in orice moment. O puteti purta la voi, in geanta, in buzunar sau in agenda. Sunt suficiente cateva cuvinte care sa descrie situatia de viata sau starea voastra in acea situatie, de ex: ”ma simt nervos atunci cand seful…” sau “sunt frustrata atunci cand…”, pentru fiecare situatie.
- Completati-o ori de cate ori observati ca apare o situatie noua.
- Rupeti si aruncati la gunoi hartia pe care a-ti completat-o in cursul zilei si bucurati-va de sentimentul pe care vi-l aduce aceasta actiune.
Va doresc succes si astept sa-mi scrieti despre experienta voastra in folosirea acestei metode, aici si pe EliteCDM.
Viziunea dinspre interior
Legatura dintre stiintele moderne si traditiile contemplative
O sa va vorbesc astazi despre un nou tip de stiinta, care incepe sa se ocupe mai mult de calitati, decat de cantitati, si sa se bazeze mai mult pe experienta impartasita, decat pe masuratori verificabile.
Totul a pornit de la o scoala mica, dar in continua crestere, de studiu al constiintei, scoala care accepta sa utilizeze atat analiza experientei subiective, cat si teoria complexitatii. Unul din liderii acestei scoli - Francisco Varela i-a dat numele de Neurofenomenologie.
Ce fac de fapt cei care se ocupa cu aceasta?
Ei au realizat o noua stiinta a constiintei, care imbina examinarea riguroasa a experientei constiente cu analiza proceselor si modelelor neuronale corespunzatoare lor. Premisa de la care se porneste in aceste studii este aceea ca psihologia creierului si experienta constienta trebuie tratate ca domenii interdependente cu statut egal.
Poate ca urmeaza o intrebare - si la ce ar putea sa ne foloseasca noua aceasta stiinta? Desigur – legitima si fireasca intrebare. Si iata de unde poate veni interesul nostru – aceasta stiinta pleaca de la studiul experientei subiective, adica realitatea asa cum este ea perceputa de fiecare dintre noi si apoi sunt construite modele, in loc sa plece de la modele catre realitate.
O alta intrebare legitima ar putea fi aceasta – si cum putem sti exact care este experienta noastra subiectiva? Ce metode sunt folosite pentru a afla CE si CUM traim precis? Inca de la inceputurile psihologiei ca stiinta, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, introspectia a fost principalul instrument de cunoastere a experientelor interioare. A fost standardizata cu succes mai tarziu, si practicata cu mare entuziasm in deceniile urmatoare.
In mod particular, neurofenomenologia foloseste ca metoda o abordare care se apropie mai mult de o atitudine filosofica, si care se numeste “reflexie fenomenologica”. Ea presupune observarea experientei subiective, dar prin “retragere”, o dezangajare din trairea experientei subiective, prin suspendarea credintelor despre cele experimentate.
Acest procedeu seamana foarte mult cu practica de milenii a traditiilor filososfice si religioase majore din istoria omenirii: budismul, taoismul, crestinismul. Este ceea ce numeam la inceputul acestui articol “Viziunea dinspre interior” a lumii.
Si astfel a inceput dialogul dintre stiinta moderna si traditiile contemplative si meditative. Iar datele furnizate de practicile metidative devin astfel o componenta valoroasa a stiintelor prezente si viitoare despre constiinta si despre fiinta umana!
-
Noutati & anunturi
Descarca gratuit un document util cu sfaturi pentru
prevenirea transmiterii
GRIPEI AH1N1
ESTECK - una dintre cele mai rapide si complexe metode de testare a starii de sanatate ce exploreaza in sistem 3D, non-invaziv 96 de zone ale organismului.
Masoara sistemeul hormonal si neurovegetativ, verifica sistemul imunitar, determina echilibrul acido-bazic din organism si cu NOUL soft se poate masoara rata variabilitatii pulsului si oxigenarea periferica in acelas timp cu electrosomatograma.
-
Abonare la blog
Revista online
Avocatii sanatatii
Toate articolele din...
Lista afectiuni/boli
-
Parteneri
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Loading ...